Mărţişorul în trei ţări

Practicile culturale asociate cu 1 Martie (Mărţişorul, Martinki, Martenitsa) se ţin în România, Bulgaria şi Macedonia, aflîndu-se pe lista reprezentativă a Patrimonului Cultural Imaterial UNESCO.
Scopul realizării inventarului elementelor de patrimoniu cultural imaterial al umanităţii, potrivit Convenţiei UNESCO, este de a salva şi a păstra valorile spirituale ale comunităţilor şi de a educa generaţiile actuale şi viitoare în spiritul respectului pentru creativitate şi diversitate. Convenţia pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Ima­terial a fost adoptată în anul 2003, în cadrul Conferinţei Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), fiind concepută drept un tratat cu caracter juridic obligatoriu, care recunoaşte rolul fundamental al patrimoniului spiritual din interiorul fiecărei culturi, concretizat în „tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural ima­terial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi univers, tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale”.
Până în prezent, România are incluse pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii următoarele elemente: Ritualul Căluşului (2008), Doina (2009), Tehnici legate de ceramica tradiţională de Horezu (2012), Colindatul de ceată bărbătească în România şi Republica Moldova (2013), Jocul fecioresc din România (2015), Tehnicile tradiţionale de realizare a scoarţei în România şi Republica Moldova (2016) şi Practicile culturale asociate cu 1 Martie – Mărţişorul, Martinki, Martenitsa – în România, Bulgaria şi Macedonia (2017).
Propunerea Mărţişorului, ca element transnaţional şi transfrontalier, în colaborare cu Bulgaria şi Macedonia, vine să sublinieze ideea potrivit căreia cultura facilitează dialogul şi consolidează solidaritatea umană. Dacă, până în acest moment, elementele propuse pe Lista reprezentativă erau legate de practici culturale din lumea satului tradiţional, de sărbători, meşteşuguri tradiţionale şi obiceiuri, prin nominalizarea Mărţişorului la UNESCO discursul despre tradiţie se mută în sfera urbană. Însă, şi în acest caz, filonul tradiţional este prezent, practicile culturale legate de calendarul popular se disting, iar comunităţile din spaţiul urban, asemeni unor reţele sociale, celebrează un ritual.

Dr. Natalia LAZAR, Negreşti-Oaş