Ministrul Agriculturii anunţa, anul trecut, că în întreaga ţară se vor înfiinţa centre de colectare a lânii de oaie, pentru a ajuta în acest fel ciobanii să-şi valorifice acest produs pe care mulţi crescători de oi îl aruncau (sau pur şi simplu aprindeau lâna). Statul promitea sprijin pentru cei care doresc să realizeze asemenea centre. În consecinţă, unii afacerişti n-au stat pe gânduri şi au investit bani într-o afacere ce părea, la prima vedere, profitabilă. Problema este că ministerul n-a mai făcut paşi în acest domeniu, astfel că oamenii de afaceri au rămas cu banii investiţi şi fără nici un sprijin din partea statului pentru găsirea unor pieţe de desfacere a lânii.
În judeţul Maramureş, există în acest moment un singur centru autorizat de colectare a lânii, la Şomcuta Mare, conform informaţiilor furnizate de Direcţia Agricolă Maramureş: „În Maramureş, pe lista noastră apare societatea comercială Nova Mat Colect SRL în Şomcuta Mare, singurul depozit de lână din judeţ care este autorizat. Centrul de colectare poate să preia lâna de la crescătorii de oi. Preţul este negociabil între părţi, prin relaţia producător de lână – depozitar – achizitor. Centrul funcţionează, teoretic, de o lună de zile, de atunci are autorizaţie. Gheorghe Marchiş este administratorul centrului din Şomcuta şi ştiu că are o cantitate de lână depozitată anul acesta. Mai sunt doi agenţi economici care vor să lucreze în acest domeniu, dar încă nu au obţinut autorizaţie”, a spus Virgil Ţînţaş, directorul DADR Maramureş.
Centrul din Şomcuta Mare n-are lână!
Cu toate că este autorizat şi funcţional, centrul de preluare a lânii din Şomcuta Mare n-a cumpărat încă niciun cokoc de oaie. Nu că nu ar fi avut de la cine, ofertă de lână există, ci din cauza faptului că nu există piaţă de desfacere.
Gheorghe Marchiş, administratorul centrului, ne-a explicat: „Am investit în acest centru mii de euro, am cumpărat presă de balotat, stivuitor, am spaţiu, dar desfacerea promisă nu este viabilă, cel puţin în acest moment. Am sunat la mai multe firme din ţară şi mi-au spus: Domnule, nu pot să-ţi iau lâna! Deci în toată această chestiune problema grea e desfacerea. Eu nu am cumpărat nici un kilogram de lână, deşi am toate actele necesare. Am făcut o investiţie destul de mare, ca să încep afacerea, dar din partea Guvernului nu s-a făcut niciun pas. Ne-a promis anul trecut următoarele: voi dacă faceţi centre de colectare de lână, noi venim şi ori vă dăm credit cu dobândă mică, ori venim cu un raport privind piaţa de desfacere asigurată, cu potenţiali clienţi. Dar nu s-a întâmplat nimic din toate astea, aşa că eu nu pot să mai investesc banii într-un „cal mort”! Pe mine nu mă ajută cu nimic promisiunea făcută din partea Guvernului. Am sunat la Ministerul Agriculturii şi mi s-a spus că nu sunt bani alocaţi pentru rezolvarea acestei probleme în acest an 2018! Eu pot să-i dau ciobanului un leu pe kilogramul de lână, dar ce fac eu cu lâna, dacă n-am cui să o dau mai departe?! Interesează lâna pe cineva? Nu! Ca om de afaceri, am vorbit cu cineva de la Sibiu, să-mi cumpere lâna. E un om de afaceri specializat, dar mi-a zis că acum nu poate să mi-o cumpere, deoarece are şi el foarte multă lână şi nu are nici el ce face cu ea. Ciobanul care vine la mine nu-mi dă lâna fără bani, eu trebuie să-i dau chitanţă că am cumpărat-o cu un leu kilogramul, dar eu nu am ce face mai departe cu lâna – asta e problema. Dacă tot investesc luând lâna de la oameni şi ţinând-o în stoc, până la urmă unde ajung?! În consecinţă, n-am avut curajul să cumpăr niciun kilogram de lână, deşi au venit la mine ciobani, m-au contactat. În custodie nu vor să o dea şi să le-o plătesc în momentul după ce o voi vinde. Spaţiul meu are o capacitate de depozitare de 300 de tone”.
Ciobanii, în dilemă
Crescătorii de oi nu prea au idee ce vor face cu lâna – nici în acest an. Unii spun că ar vinde-o ca să scape de ea, în timp ce alţii nu mai speră în promisiunile ministrului agriculturii şi o vor distruge: „Şi noi avem în Maramureş un centru, la Şomcuta Mare este preconizat să se deschidă, dar încă nu sunt clarificate toate problemele. Ministerul ar trebui să vină cu un sprijin, dar nu-s clarificate situaţiile la nivel central şi atunci nu ştiu dacă va funcţiona anul acesta. Cei care deschid un centru sunt persoane juridice private, care trebuie să îndeplinească nişte condiţii. Ei ar trebui să achiţioneze lâna, după care să o comercializeze, la diferite calităţi, celor care o prelucrează. Deci persoanele juridice care vor să deschidă un centru trebuie să fie pregătite cu spaţiul respectiv, cu o maşină de balotat, cu un stivuitor, cu muncitori… Dar legislaţia în acest domeniu încă nu este finalizată din câte ştiu eu, în sensul de a-i sprijini financiar pe cei care înfiinţează centrul, în primul rând pentru anumite lucrări mai complexe pe care ar trebui să le facă. De asemenea, pentru a putea şi ei la rândul lor să poată comercializa lâna cumpărată de la ciobani. Centrele acestea colectează lâna brută, o selectează pe categorii, o presează în baloţi, după care o expediază celor care procesează lână. Ideea înfiinţării acestor centre este bună, numai că nu s-a reglementat încă legislativ. Eu am în prezent vreo 560 de oi, pe care le-am tuns deja, dar nu ştiu încă ce voi face cu lâna din anul acesta. Sper totuşi ca anul viitor să fie puse la punct toate aceste centre. Din ce am auzit, preţul ar fi de maximum un leu/kg de lână, iar eu am plătit 3 lei plus mâncare pe tunsul unei oi. Media de lână este de 2 kg pe o oaie. Deci mai pui cam 2 lei din buzunar ca să acoperi costul cu tunsul ei. Foarte mulţi ciobani nu mai vând lâna, că nu merită, ci o aruncă sau face fiecare ce poate cu ea. Dar de tuns eşti obligat să o faci, că nu poţi lăsa oile aşa…”, ne-a precizat Gheorghe Buda, crescător de ovine din Vălenii Şomcutei.
„Sunt cioban şi am 150 de oi. Nu e uşor deloc să creşti oi şi nu merită. Tratamentele la ele costă, carnea de miel e ieftină, aţi văzut cu cât s-a dat şi în acest an, 10 lei/kg în viu. Tocmai de aceea n-am vândut niciun miel de Paşte. Cum sărbătorile au şi căzut mai repede, mieii au fost mai mici, deci nu mi s-a rentat să-i dau. O să-i vând după ce cresc, să primesc ceva mai mult pe ei, că şi aşa mai am de plătit datorii pentru nişte oi cumpărate. De asemenea, cu lâna n-am ce face, acolo stă adunată de câţiva ani de zile. Am auzit că au apărut centre de colectare şi s-ar lua în Şomcuta Mare, dar deocamdată n-am dat-o. Eu am multă lână acasă, băgată toată în saci, dar ce să facem cu ea? Să-i dau foc?!”, a spus Gheorghe Varga, cioban din Mesteacăn.
„Nu e prea rentabil să mai creşti oi în ziua de azi, trebuie să umbli mult după animale, să le hrăneşti bine, că altfel nu se fac mari, mieii nu-i poţi vinde cu preţ bun. Cu lâna nu prea avem ce face. Am auzit că s-ar cumpăra în centre de colectare, dar cu un leu/kg nu merită să o dai, că ieşi în pierdere, nu-ţi plăteşti nici măcar tunsul. Şi cea pe care o duci la centru să o vinzi, multă o respinge pe motiv că e creaţă, e neagră, e cu scai şi îţi plăteşte poate jumătate preţul, deci într-un final nu merită, că banii pe care-i cheltui cu transportul abia dacă sunt acoperiţi de preţul primit pe lână – aşa că mai bine o arunci. Deci oieritul nu mai e o meserie profitabilă, statul nu te sprijină suficient. Singurul motiv pentru care mai creştem oi este subvenţia de la APIA pe cap de animal. Dacă aceasta nu s-ar mai da, cred că 70% din oi ar dispărea”, ne-a precizat Viorel Buciuman, cioban din Berchez.
„Am tuns deja câteva din ele, vreo 20… Cu lâna nu ştiu ce voi face, am înţeles că anul acesta se deschid centre de colectare, dar habar n-am unde, când şi cum va fi… Preţurile care s-ar oferi nu le cunosc, dar eu o vând cu oricât ar lua-o, numai să nu-i dau foc. Am auzit ceva, că poate s-ar plăti un leu, sau 1,5 lei/kg, dar de banii aceştia nu-ţi scoţi nici măcar tunsul, că dacă plăteşti pe cineva să-ţi tundă oile dai 3-4 lei pentru o oaie. La mine le tund eu şi nu dau bani. O oaie are cam 2 kg de lână, deci dacă plăteşti un om, nu îţi scoţi nici măcar banii cu preţul obţinut pe lână. Dar şi aşa tot e mai bine decât nimic, numai să o ia cineva. Avem noroc cu APIA că înscriem oile acolo şi măcar ne mai scoatem din cheltuieli cu subvenţia, dar nu-i uşor să creşti oi. Dacă nu ai certificat de origine şi rasă, primeşti cam 18-20 de lei subvenţie. Eu am 140 de oi acum, că nu am vândut deloc miei de Paşti”, este de părere Radu Pop, crescător de oi din Valea Chioarului.
