Puţină lume ştie că poliţiştii de frontieră din Sighetu Marmaţiei au un Sfânt ocrotitor, nume dat şi bisericii din incita unităţii, al cărui hram îl poartă. Puţine sunt şi unităţile a căror incintă este străjuită de o biserică, precum cea de la Sighetu Marmaţiei. Sfântul ocrotitor al poliţiştilor de frontieră din Sighetu Marmaţiei este Sfântul Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei între 1457 şi 1504, canonizat în 1992, pentru că a apărat dreapta credinţă ortodoxă în faţa necreştinilor. Ba, mai mult, a apărat creştinismul european prin luptele sale cu turcii, făcând ca aceştia să nu înainteze spre Centrul Europei. Este un fapt arhicunoscut că Ştefan cel Mare a purtat biruinţe datorită ajutorului primit de la Dumnezeu, că Acesta l-a ocrotit în cele mai mari bătălii, precum pe Sfântul Constantin cel Mare. Pentru ajutorul primit, Ştefan cel Mare ridica o mănăstire sau o biserică în urma fiecărei bătălii câştigate. Cine putea să îl ia mai bine ca ocrotitor al lor decât cei ce apără graniţele ţării? Deci, Poliţia de Frontieră.
Poliţişti de frontieră şi mireni din două ţări, la Sfânta Liturghie Arhierească
Aşa că, în afară de cei care au fost la posturi în ziua de 2 iulie a.c., ziua de prăznuire a Sfântului, toţi ceilalţi încadraţi ai unităţii au asistat la Sfânta Liturghie Arhierească, oficiată de PS Justin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, în fruntea unui sobor de preoţi slujitori. În curtea bisericii au venit, la Sfânta Liturghie Arhierească, şi mulţi mireni din municipiu şi din jurul lui, chiar şi de peste Tisa, din Ucraina. A fost o sărbătoare mare, care are loc o dată în an şi este onorată, fără excepţie, de PS Arhiereu Justin Sigheteanul. Este, pe de altă parte, o formă de cinstire şi un mod de recunoştinţă pe care Episcopia Maramureşului şi Sătmarului o acordă apărătorilor fruntariilor ţării. Importanţa zilei a fost sporită şi de frumuseţea ei, o zi caldă şi luminoasă, în care biserica de lemn arăta, în timpul Sfintei Liturghii Arhiereşti, ca un giuvaer scăldat în soare.
Ştefan cel Mare – protectorul Poliţiei de Frontieră
Ziua de 2 iulie, de 23 de ani, a spus PS Justin Sigheteanul, este o sărbătoare importantă în Biserica noastră Ortodoxă Română. Bine s-a hotărât şi s-a convenit de conducerea acestei unităţi sighetene, ca această biserică, cred unică în România, într-o instituţie a Poliţiei de Frontieră, să fie aşezată sub ocrotirea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, pentru că el este protectorul şi ocrotitorul şi al Poliţiei de Frontieră din România. Ştefan cel Mare a fost unul dintre voievozii cei mai de seamă care au apărat fruntariile ţării noastre. Care a apărat Moldova de înstrăinare şi de păgânizare.
Parcurs spre sfinţenie sub acelaşi protector: Teoctist
Acest mare voievod a domnit între 1457 şi 1504. În 12 aprilie 1457 este ales, de poporul din Moldova, şi rugat să le fie domn, pe Câmpia Direptăţii, cum spune cronicarul. Şi a fost uns voievod şi domn al Moldovei, care avea şi Bucovina şi Basarabia, de către Mitropolitul Moldovei Teoctist. Nimic nu este întâmplător. Un Mitropolit al Moldovei, cu numele de Teoctist, l-a uns domn. A avut o domnie zbuciumată, dar strălucită şi plină de biruinţe. Un alt ierarh al Bisericii noastre, care a fost şi el Mitropolit al Moldovei, devenit Patriarhul României, vrednicul de pomenire Teoctist, l-a trecut în calendar şi în rândul Sfinţilor, la aproape 500 de ani de la plecarea lui în veşnicie.
Canonizarea se face după moartea contemporanilor Sfântului propus
Vorbind despre procesul de canonizare, PS Justin Sigheteanul a amintit credincioşilor prezenţi câteva lucruri care trebuie ştiute despre canonizare sau trecerea în rândul Sfinţilor. Acum oamenii se cam grăbesc cu canonizările. Mereu se promovează idei ca oamenii să fie trecuţi în rândul Sfinţilor cât mai repede. Nu se poate. Până nu mor toţi cei care au cunoscut o persoană, pentru că oameni fiind poate am făcut şi greşeli, acea persoană nu poate fi trecută în rândul Sfinţilor, pentru că pot apărea păreri pro şi contra. Biserica spune că trebuie să plece din lumea aceasta toţi cei care au cunoscut un om, pentru ca să rămână numai icoana lui luminoasă şi frumoasă, să nu mai fie amintit nimic omenesc, pământesc. Nu mai vorbim de păcate, că fiecare om are păcate, dar Sfinţii se despătimesc, se căiesc, se curăţesc şi se sfinţesc. De aceea ajung la această stare de luminare din partea Duhului Sfânt şi de sfinţire. Ştefan cel Mare a fost trecut în rândul Sfinţilor şi al Bisericii noastre pentru că poporul, încă din timpul vieţii lui, dar şi după moartea lui, l-a cinstit ca pe un Sfânt. El era Cinstit, Bun, Drept, Mare şi Sfânt. A fost Mare, de aceea i-au şi zis Mare, pentru că a ştiut să conducă poporul şi, mai ales oştirea, cu multă iscusinţă şi să-l poarte de cele mai multe ori spre biruinţă. De aceea, poporul din Moldova i-a zis Mare. El nu s-a considerat aşa. Ştim asta din formula veche bizantină şi creştină cu care se intitula: „Io, Ştefan Voievod, din milostivirea lui Dumnezeu, domn a toată Ţara Moldovei…” Din milostivirea lui Dumnezeu, nu pentru că am vrut eu, şi pentru că eu sunt puternic şi mare şi tare, ci pentru că Dumnezeu s-a milostivit să mă aleagă să fiu domnitor a toată Ţara Moldovei. De aceea a fost mare, pentru că a fost şi smerit.
Sfânt, pentru că a fost stâlp şi zid al creştinismului
A fost sfânt, pentru că a fost sfântă şi nobilă cauza pentru care a luptat: să apere Moldova, ţara, naţiunea peste care păstorea şi creştinătatea, a specificat PS Justin Sigheteanul. Drept urmare, după ungerea lui ca domn, a scris o scrisoare tuturor cancelariilor, domnilor şi conducătorilor creştini, precum şi Papei de la Roma, prin care îi chema să se unească la luptă împotriva Imperiului Otoman. Pentru că dacă Imperiul Otoman ar fi pătruns în Europa atunci, astăzi Europa ar fi ceea ce este azi Istanbulul. Istanbulul a fost 1000 de ani o capitală creştină, cea mai importantă. Cea mai prestigioasă din lume. A creat cultură creştină, muzică creştină, artă creştină. Arhitectură creştină. Valori sacre, inestimabile, dar când a venit tăvălugul, la 1453, Constantinopolul şi Bizanţul au căzut sub turci. Din mila creştinilor, care s-au dezbinat. N-a pus nimeni nici un deget ca să apere Bizanţul. A căzut Imperiul Bizantin şi s-a turcit. Au dispărut creştinii. Astăzi mai sunt în Istanbul vreo 3.000 de creştini. Pe unii i-au trecut la islam, iar foarte mulţi au emigrat în alte părţi ale lumii. E plină lumea de creştinii emigraţi din Bizanţ. Aici, la gurile Dunării, au fost nişte voievozi mari şi viteji, care n-au permis să treacă mai departe Imperiul Otoman. Au ştiut să poarte războaie, să încheie tratate cu ei, dar n-au trecut mai departe. Buturuga mică răstoarnă carul mare. Au reuşit să oprească aici năvălirea în Europa a Imperiului Otoman. Dacă atunci venea Imperiul Otoman în Europa şi rămânea, astăzi Europa era mahomedană. Pentru că sunt militanţi, pentru că fac din religie un ideal, militărie şi fundamentalism, iar Creştinismul este libertate şi opţiune. La ei nu există libertate şi opţiune. Există constrângeri şi înregimentare. Aşa cum fac azi cu creştinii din Orientul Mijlociu. N-a trecut pericolul, a atras atenţia PS Arhiereu Justin Sigheteanul.
Revenind la slava şi sfinţenia lui Ştefan cel Mare, acesta a dus o viaţă în care a avut precepte şi principii deosebite: a avut un duhovnic, pe Daniil Sihastru, la chilia căruia se ducea şi se sfătuia; de fiecare dată când câştiga o luptă o punea în seama lui Dumnezeu; a construit peste 40 de biserici şi mănăstiri, în urma unor bătălii câştigate, iar când pierdea zicea că Dumnezeu ne-a lăsat pe mâinile vrăjmaşilor pentru păcatele noastre; niciodată nu-L scotea pe Dumnezeu din ecuaţie, ci zicea că Dumnezeu ne-a dat biruinţa sau ne-a dat încercarea. Chiar dacă a trecut prin primejdii foarte mari (a fost rănit la un picior foarte grav, i-au murit 4 copii etc.), şi-a purtat Crucea până la capăt şi, în 47 de ani de domnie, a reuşit să apere creştinătatea întreagă. Şi de aceea, poporul l-a numit Sfânt.
A fost şi Drept. A ştiut să facă dreptate oamenilor.
Pilda domnitorului înţelept
Se mai spune despre Sfântul Voievod Ştefan cel Mare că era recunoscut în vremea lui ca fiind foarte înţelept, deoarece ştia cum să procedeze atunci când primejdiile erau foarte mari. Se sfătuia cu Daniil Sihastru şi punea poporul la post şi rugăciune. Înainte de marile bătălii şi de cumpenele mari pe care le avea, el stătea în genunchi, aşa cum este zugrăvit pe un Tetraevanghel, oferind Evanghelia Mântuitorului şi Maicii Domnului. El a stat de multe ori în genunchi. Când poporul este în primejdie de dezbinare, de strâmtorare, de înstrăinare, de tulburare, conducătorii, nu numai cei bisericeşti, nu numai părintele sufletesc, dacă ar şti să stea în genunchi, neamurile ar fi salvate mai uşor şi Dumnezeu le-ar ocroti mai mult. Ne rugăm toţi, totdeauna, pentru popor, pentru ţară, pentru unitate, pentru stabilitate, pentru unitatea credinţei şi pentru pacea şi bunăvoirea dintre oameni.
Ştefan cel Mare a pus bazele instituţionalizării Bisericii în Transilvania
Mare ctitor de lăcaşuri sfinte, Ştefan cel Mare a construit nu numai în Moldova. Sunt înşirate o serie de biserici şi mănăstiri foarte importante ridicate de el. El a construit la noi, în Transilvania, pe lângă celebrele lui biserici şi mănăstiri din Moldova, biserica din Dealul Feleacului, în 1488, odată cu biserica Mănăstirii Voroneţ şi Biserica Mănăstirii Putna şi biserica din Vad, tot lângă Cluj, mai devreme cu ceva. A întemeiat Mitropolia Feleacului şi a aşezat un episcop. A adus cărţi, clerici şi călugări. Deci el a pus bazele instituţionalizării Bisericii în Transilvania. A construit şi în Muntenia. Este o icoană vie a cum trebuie să fie conducătorii. El ştia că sceptrul şi puterea sunt date de Dumnezeu şi că trebuie să le folosească nu pentru sine, ci pentru Dumnezeu şi pentru popor. Ştefan cel Mare nu şi-a trădat niciodată poporul şi a rămas alături de el. Poporul nu greşeşte niciodată, are intuiţia a ce este bine şi ce este rău, a mai spus PS Justin Sigheteanul.
Biserica cu cel mai mare pridvor sculptat
La noi, în Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, aceasta este cea mai importantă biserică închinată lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, piatra ei de temelie fiind pusă la 2 iulie 2008, de PS Justin Sigheteanul, iar peste un an, prin ajutorul dat de poliţişti de frontieră, acest sfânt locaş a fost târnosit, a spus preotul poliţiştilor, Vasile Grigor. Acest sfânt locaş de închinăciune are cel mai mare pridvor sculptat din Maramureş, de 45 metri înălţime.
În timpul Sfintei Liturghii teologul Vasile Viorel Grec a fost hirotonit întru diacon.
Chestorul Marcel Ardelean, inspectorul şef al Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Maramureş, a dat citire mesajului adresat poliţiştilor de frontieră sigheteni de chestorul general de poliţie Ioan Buda, inspectorul general al Poliţiei de Frontieră Române, în care Sfântul Ştefan cel Mare a fost definit cu cuvintele lui Mircea Eliade, ca „cel mai mare conducător român cunoscut vreodată”, conducătorul care a domnit cel mai mult din istoria Moldovei, 47 de ani.
