PS Dr. Justin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat, marţi, 21 iulie a.c., slujba de târnosire a Mănăstirii Prislop, Borşa, şi a pus-o sub ocrotirea Sfintei Treimi, Schimbării la Faţă şi Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş, ocrotitor ul Eparhiei Maramureşului şi Sătmarului, care au devenit hramurile acestui sfânt lăcaş.

Singura mănăstire din România cu cimitir militar

Singura mănăstire din România care are un Cimitir Militar este cea din Borşa – Prislop, la cumpăna judeţelor Maramureş şi Suceava. Cimitirul Militar ale cărui morminte adăpostesc corpurile neînsufleţite a 136 de militari căzuţi la datorie în cele două războaie mondiale, dar şi ale unora din cei circa 2.000 de soldaţi care întreţineau linia ferată din zonă, iarna şi vara, dar şi ale unora din cei 4.000 de prizonieri de război ruşi, care au lucrat, în 1915 şi 1916, la construirea căii ferate Borşa-Iacobeni, ce trecea prin Pasul Prislop, pe lângă mănăstirea de azi. Cimitirul a fost binecuvântat de două ori după Revoluţia din 1989. De ÎPS Justinian al Maramureşului şi Sătmarului, împreună cu ÎPS Teodosie al Tomisului, în prezenţa lui Traian Băsescu, fostul preşedinte al României, când s-a organizat şi un ceremonial militar, şi de PS Justin Sigheteanul, în acelaşi an, cu ocazia punerii pietrei de temelie a bisericii de lemn, numită biserică de iarnă, în care se slujeşte iarna şi în cursul săptămânii. În biserica acum târnosită, fostul preşedinte Traian Băsescu a intrat de fiecare dată când ajungea în zonă cu diferite ocazii.
Cimitirul este un loc de atracţie turistică, pentru ineditul său, fiind aşezat lângă o mănăstire, loc în care pelerinii şi excursioniştii aduc omagiul lor militarilor de mai multe naţii, înmormântaţi în zonă.

Pe locul mănăstirii era un orăşel iluminat electric

Construirea căii ferate Borşa-Iacobeni, de 77 km lungime, cât şi funcţionarea ei au impus, în Pasul Prislop, clădiri tehnice. Este vorba de amenajarea unei staţii de încrucişare şi revizie căi ferate, linii de garare, o mică gară, prezenţa permanentă a unui personal de întreţinere şi reparaţii etc. Toate acestea impuneau şi  prezenţa unor spaţii de cazare. În acest scop s-a construit un orăşel de barăci, iluminat cu ajutorul unor generatoare electrice (înainte de anul 1920!), în care au locuit, timp de trei ani, 560 de oameni. Unele din barăci erau chiar pe amplasamentul celor două biserici, de vară şi de iarnă, şi a clădirii stăreţiei şi chiliilor mănăstirii de azi. Istoria desfiinţării liniei ferate, după puţin timp de funcţionare, recuperarea materialelor şi incendierea orăşelului nu fac obiectul însemnărilor de faţă. Cert este acum că Dumnezeu a reînsufleţit locul prin ridicarea unui aşezământ monahal, loc de rugăciune şi închinare, unde vin sute şi chiar mii de pelerini. Aşa a devenit acest spaţiu încărcat de istorie un loc viu, locuit, înduhovnicit, cercetat de credincioşi şi excursionişti. Odată cu repararea drumului, afluxul de maşini va creşte şi odată cu el şi numărul celor care se vor ruga aici.

O mănăstire într-un loc de vis

Locul unde este aşezată mănăstirea este parcă rupt din rai, aşa cum spunea PS Justin Sigheteanul în cuvântul de învăţătură de la Sfânta Liturghie Arhierească, comparaţie la care a contribuit o zi foarte călduroasă şi însorită de iulie, care a adunat în vârful Prislopului pelerini din Moldova, din Borşa, de pe Valea Vişeului şi Valea Izei, într-o comuniune de rugăciune şi smerenie cum rar se poate vedea în alte părţi. A fost frumos, a fost superb, la hram, cele două biserici ale mănăstirii au fost pline de credincioşi, care se rugau în genunchi, la fel cum în genunchi se rugau şi cei de afară, pentru că Sfânta Liturghie Arhierească a fost oficiată în pridvorul bisericii. PS Justin Sigheteanul a slujit în fruntea unui sobor de peste 50 de preoţi, stareţi de mănăstiri, ieromonahi şi diaconi, care au venit la Sfânta Slujbă de târnosire împreună cu o parte din credincioşii din satele maramureşene sau moldovene pe care le păstoresc sau de la mănăstirile din jur.
Locul superb parcă te înălţa spre Dumnezeu, te făcea să trăieşti clipe de fericire, să uiţi de toate grijile şi necazurile lumeşti. În jur, doar munţi înalţi şi Cerul… Şi un aer curat, binecuvântat. În zilele de linişte, doar glasul călugărilor, în cântări de slavă, se mai aude dintre zidurile bisericilor dimineaţa şi seara sau la miezonoptică.

Istoricul mănăstirii

De-a lungul secolelor, nici pomeneală de existenţa unii aşezământ monahal în zonă. Istoricul mănăstirii începe cu ideea construirii unei biserici, dar voia lui Dumnezeu a fost ca aici să fie mănăstire. Şi este, pentru că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.
Voia credincioşilor de a avea o biserică a prins contur în anul 2000, în 13 august, când preoţii de mir Ilie Mariş, Ioan Constantin Pop şi Maftei Andreica au pus piatra de temelie pentru construirea unei biserici.
În 2007, biserica aflată în construcţie şi cu o casă ridicată alături au primit statutul de mănăstire, cu hramurile Sfânta Treime şi Schimbarea la Faţă. Timp de un an, lucrările la biserică au fost coordonate de credinciosul Timiş Dumitru Tuţă, iar apoi de noul stareţ instalat la mănăstire, ieromonahul Andrei Reziuc, care continuă lucrările la biserică şi casa monahală. În 2008, credincioşii familiei Vasile Cotos din Borşa ridică, în incinta mănăstirii, o troiţă din marmură. Contribuie la ridicarea mănăstirii şi oficialităţile din Borşa: primarul Remus Şteţco, Primăria şi Consiliul Local. În 2010 a fost instalat Iconostasul, sculptat în lemn de tei, în localitatea Vânători din judeţul Neamţ, iar icoanele de pe el au fost pictate în Târgul Frumos. Credincioşii din Borşa, în frunte cu iniţiatorii Vasile Cotos, Timiş Petru Cofa, Şteţco Gheorghe Călbază, Timiş Marian Hău, Ioan Român şi dr. Valentina Ţurcan donează bisericii trei clopote.
În 2013 se instalează un nou stareţ, ieromonahul Celestin Ceuşan, care continuă lucrările la biserică, finisează exteriorul şi pregăteşte interiorul pentru pictură, reface, din cărămidă, Sfânta Masă şi Proscomidarul, în stil bizantin.

Târnosirea

Sfânta Slujbă a târnosirii bisericii s-a oficiat marţi, 21 iulie a.c., de PS Justin Sigheteanul, înconjurat de un sobor de peste 50 de preoţi, în frunte cu protopopul Vişeului, pr. Mihai Chira. Din sobor au mai făcut parte Arhim. Teofil Pop, stareţul Mănăstirii Moisei, Arhim. Dr. Casian Filip, ecleziarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, ieromonah Agaton Oprişan, stareţul Mănăstirii „Izvorul Tămăduirii” Petrova, fostul protopop al Vişeului, pr. Grigore Andreica.
Cu ocazia târnosirii, PS Justin Sigheteanul oferă Mănăstirii Prislop şi al treilea hram, Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş, ocrotitorul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. Târnosirea a fost făcută respectând întocmai rânduiala ortodoxă. A fost uns cu Sfântul şi Marele Mir exteriorul bisericii, iconostasul, Icoana Maicii Domnului Portăriţa, pictată în Sfântul Munte Athos, aflată acum în biserică. A fost sfinţită şi Icoana Sfântului Iosif Mărturisitorul din Maramureş, unul din cei mai mari păstori de suflete din Ardeal, la care credincioşii s-au închinat marţi în curtea bisericii.

Instalarea oficială a stareţului

Instalat în 2013, noul stareţ, ieromonahul Celestin, a dovedit, în această perioadă, că este un bun administrator şi ocârmuitor al treburilor mănăstirii. Ca urmare, PS Justin Sigheteanul l-a instalat oficial şi i-a acordat titlul de Sincel. Totodată, a fost hirotonit preot pe seama Mănăstirii Prislop diaconul Vasile Viorel Grec.
PS Justin Sigheteanul a înmânat diplome de vrednicie primarului Ioan Sorin Timiş, Consiliului Local Borşa, precum şi binefăcătorilor Dumitru Timiş, Vasile Cotos, Timiş Petru Cofă, Gheorghe Şteţcu Călbază, ca să amintim doar patru din cei peste zece credincioşi evidenţiaţi.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie Arhierească au fost date de un grup de teologi din zonă şi de Corul bisericii din Botiza, dirijat de Parasca Dorca, un cor pe patru voci, cu o vechime de 50 de ani. Pricesne au mai cântat Grupul „Dor de la Humor”, din localitatea Humor, şi Silvia Timiş, locul I pe judeţ la Concursul de pricesne, şi o colegă a ei din Ansamblul Folcloric de Copii „Prislopul” din Borşa, de pe lângă Casa Orăşenească de Cultură, instruit de Livia Cioban.

Mănăstirea Prislop – o poartă sfinţită de intrare în judeţ

„Iată, ne întâlnim cu ocazia unui eveniment unic în incinta acestei mănăstiri unice, care este o poartă sfântă de intrare dinspre Maramureş în Pasul Prislop spre Bucovina şi de venire dinspre Bucovina spre Maramureş, a spus PS Justin Sigheteanul în cuvântul de învăţătură ţinut după Sfânta Liturghie Arhierească. Şi ne întâlnim, iată, cu ocazia evenimentului sfinţirii acestei biserici şi primim, astăzi, în dar toate binecuvântările care se revarsă peste cei ce participă la slujba sfinţirii unei biserici. Multe binecuvântări şi daruri. Cele 7 Daruri ale Duhului Sfânt, pentru că biserica este unsă cu Sfântul şi Marele Mir. Şi Sfântul şi Marele Mir este împlinirea şi desăvârşirea celor 7 Sfinte Daruri de care avem nevoie în viaţa noastră creştină.
În cuvântul de învăţătură, PS Justin Sigheteanul a mai vorbit despre viaţa pământească a Sfântului Prooroc Ilie, de la naştere, până la ridicarea la cer cu trupul, în prezenţa lui Elisei. „În acest fel şi-a încheiat Sfântul Prooroc Ilie activitatea pământească. Cum a putut fi luat cu trup la Cer Sfântul Ilie este o întrebare pe care şi-au pus-o şi Sfinţii Părinţi. Spune Sfântul Ioan Gură de Aur că Sfântul Prooroc Ilie a fost transformat din om pământesc în om ceresc cu trup îngeresc. Aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel că se va întâmpla cu noi. Zice Sfântul Ioan Gură de Aur, că noi, cei ce vom fi rămas şi nu vom fi murit până la a Doua Venire a Domnului, vom fi transformaţi într-o clipită din oameni carnali, din oameni pământeşti, în oameni duhovniceşti. Dumnezeu poate să facă această transformare. Sfântul Ilie a fost transformat. I s-a dat un trup îngeresc. A şi avut viaţă îngerească. De aceea este acum în cerul lui Dumnezeu. Se spune că este deţinătorul stihiilor, al tunetelor, al fulgerelor, al trăsnetelor. Este foarte aspru. Nu acceptă să fie călcată Legea şi pedepseşte pe cei care o calcă. Iar pe cei care nu o calcă îi ajută. El este pildă de urmat pentru conducători şi pentru slujitori, pentru popor. Conducătorii, capetele încoronate, regi şi împăraţi, şi cei aleşi prin vot de popor trebuie să înveţe că n-au voie să trădeze credinţa şi neamul. Şi să ducă poporul în rătăcire. Şi să-l vândă. Şi să se înstrăineze de Legea moşilor şi a strămoşilor, de Legea cea adevărată. N-au voie. Pentru că, dacă fac aşa, vor răspunde. Conducătorii, şi păstorii de suflete, şi preoţii, şi călugării, şi episcopii, şi noi toţi să ţinem Legea şi să o apărăm! Şi să ne creştem copiii în credinţă. Şi să apărăm valorile noastre sfinte. Şi să n-acceptăm să fie tulburată şi răstălmăcită tradiţia şi Legea noastră. Noi ştim lucrurile din moşi-strămoşi şi le păstrăm aşa cum au fost. Şi aceasta ne dă frumuseţe.”