În 11 septembrie 2015, la sediul Centrului documentar-expoziţional al nobilimii române maramureşene, în cadrul unui colocviu organizat de „Fundaţia Ion şi Livia Piso în memoria şi pentru redescoperirea trecutului nobilimii maramureşene şi al boierilor zârneşteni”, au fost prezentate comunicări ştiinţifice.
Lucrările ştiinţifice ale Colocviului de la Vişeu de Sus au avut loc în prezenţa a patru membri ai Academiei Române şi anume: Acad. Alexandru Surdu, Vicepreşedinte al Academiei Române, Acad. Emil Burzo, Preşedintele filialei Cluj a Academiei Române, Acad. Ioan-Aurel Pop, Rectorul Universităţii clujene şi Acad. Dan Munteanu, Preşedintele Comisiei Monumentelor Naturii. Dintre aceştia, primii trei s-au implicat activ, prin comunicări, conducând practic această manifestare culturală. Distinşii şi iluştrii oaspeţi, prin vocea Vicepreşedintelui Academiei Române, Dl. Alexandru Surdu, au adus în mijlocul asistenţei salutul călduros şi încurajator al Preşedintelui Academiei Române dl. prof. dr. Ionel Valentin Vlad, întâmpinat cu ropote de aplaze.
A urmat comunicarea Dlui Academician Emil Burzo, Preşedintele filialei Cluj a Academiei Române. Deşi de altă formaţie şi profesiune, adică nefiind expert în istorie, totuşi, datorită interesului său constant pentru istorie, dar mai ales a rigurozităţii şi preciziei ştiinţifice, calităţi ce l-au impus pe plan mondial (deţinător al celor mai numeroase studii, comunicări şi inovaţii recunoscute „urbi et orbi”), a făcut o remarcabilă prezentare referitor la realitatea Evului Mediu, luând ca exemplu câteva familii nobile maramureşene de origine română.
A urmat Acad. Ioan-Aurel Pop, marele nostru medievalist, recunoscut ca o somitate pe plan mondial. Plecând de la un simplu, dar important document de epocă, a reconstituit (cucerind asistenţa prin claritatea şi pesuasiunea expunerii sale) întreaga epocă a Evului de Mijloc. Domnia Sa a comentat şi combătut eterna obsesie a tezei (eronate) prin care se contestă prezenţa vechimii ancestrale a etniei române în Transilvania şi Maramureş, prezenţă „ab antiquo”, aşa cum specifică explicit diplomele regilor angevini.
A urmat remarcabila alocuţiune a Dlui Vicepreşedinte al Academiei Române, Alexandru Surdu. Domnia Sa a proiectat filosofic trecutul asupra vremii contemporane, pentru a ne ajuta să valorificăm istoric ceea ce trăim în zilele noastre: Un nou Ev Mediu? Următoarele expuneri au fost ale Dlui Dr. Mihai Dăncuş, fost Director al Muzeului de la Sighet, precum şi a Dnei Klara Guşeth, Director al Arhivei de Stat din Baia Mare. Dl. Mihai Dăncuş, folosind proiecţii, a prezentat o seamă de splendide case rurale, mai ales ca estetică, aparţinând arhitecturii vernaculare din Maramureş, care din punct de vedere al farmecului proporţiilor pot sta alături de cele mai faimoase şi rafinate construcţii din lume. Interesantă a fost şi comunicarea Dnei Klara Guşeth, despre materialul documentar colecţionat de Academicianul I. Mihaly şi aflat astăzi în Arhiva de Stat Baia Mare. Prezentarea a fost întovărăşită de proiecţiile documentelor respective. Dl. conferenţiar Nicolae Iuga, prin subiectul „Dr. G. Iuga (pe proprietatea căruia a fost clădit acest „Centru”) în Primul Război Mondial”, a atras atenţia publicului. Comunicarea D-lui Ilie Gherheş a fost de-a dreptul captivantă, „Motivul vânătorii în istoria Maramureşului”. Nu mai puţin interes a stârnit comunicarea D-lui Constantin Lazu: „Contextul internaţional în care a fost divizat Maramureşul Istoric la sfârşitul Primului Război Mondial”, temă ce ridică şi astăzi nu puţine semne de întrebare. Au urmat expunerile D-lui Vasile Lechinţan de la Arhiva de Stat din Cluj: „Nobili şi boieri în trecere prin Clujul sec. XVII” ca şi cea a D-lui Ion Petrovai, care a vorbit despre „Codicele de la Petrova”.
În final, colocviul a fost încununat prin lansarea ediţiei a doua, bilingvă, română şi engleză, a ENCICLOPEDIEI FAMILIILOR NOBILE MARAMUREŞENE DE ORIGINE ROMÂNĂ de Alexandru Filipaşcu, apărută la Editura Eikon (director Valentin Ajder) şi prezentată prin câteva consideraţii de Dna Prof. Dr. Ligia Tomoiagă, de la Universitatea din Baia Mare, autoarea traducerii în limba engleză. Domnia sa a făcut o remarcă judicioasă, arătând că limba română nu excelează în literatura de inspiraţie istorică. În concluzie, se poate spune, luând ca mărturie şi aplauzele asistenţei, că acest prim colocviu a fost o reuşită realizare.
Ion PISO
