Vizităm, de asemenea, celebrul Colosseum – un simbol al Romei. Denumit şi Amphiteatrum Flavium, după numele familiei împăratului Vespasian (69 – 79 d.H.), sub a cărui domnie începuse construcţia în anul 72, acest imens amfiteatru este terminat şi inaugurat de către Titus, fiul şi urmaşul la tron al lui Vespasian, în anul 80 d.Hr. Festivităţile de inaugurare au durat 100 de zile. Pentru început au fost luptele între fiare, apoi a venit rândul oamenilor să lupte cu animalele, urmaţi de gladiatorii care se înfruntau între ei pe viaţă şi pe moarte. Scopul acestor lupte era de a antrena şi alimenta spiritul războinic care îi făcea pe romani stăpânii lumii. În sec. XI, primeşte numele de Colosseum. Este de formă eliptică, are axa mare de 188 m, axa mică de 156 m, şi înălţimea zidurilor de peste 52 m, 4 niveluri supraterane şi în plus are 2 niveluri la subsol. Arena centrală este înconjurată de 80 de rânduri cu gradene de marmură şi granit, în care puteau lua loc 80.000 de spectatori.
În imediata apropiere a Colosseum-ului a fost înălţat Arcul de Triumf al lui Constantin, în memoria victoriei împăratului asupra trupelor lui Maxentius la Ponte Milvio, în 312 d.Hr. Aproape de Arcul lui Constantin se vede în pavaj un cerc, în acel punct era o fântână numită „Meta Sudans”. Aici veneau gladiatorii să se spele după terminarea luptelor.
Columna lui Traian este un monument lucrat în marmură de Carrara, ce se află în Roma, în Forumul lui Traian, ridicat în cinstea împăratului între anii 106 şi 113 d.Hr., de către genialul arhitect grec de origine siriană, Apolodor din Damasc. Columna este formată din 29 de piese de marmură albă, cea mai mare dintre ele cântărind aproape 77 de tone. Ea este dublată la exterior de un basorelief care marchează victoria împăratului Traian asupra dacilor după războaiele purtate între anii 101 şi 102, 105 şi 106, având sculptate în relief scene evocând marele conflict, o adevărată cronică în piatră. Câteva dimensiuni: înălţimea totală fără statuia din vârf este de 39,83 m, soclul are 5,37 m, fusul sau corpul coloanei măsoară 26,6 m. Diametrul la bază este de 3,83 m, iar la vârf, 3,66 m. Lăţimea “panglicii” cu basoreliefuri creşte de jos în sus, de la 0,89 m la 1,25 m, întreaga bandă sculptată care urcă în formă de spirală având lungimea de 200 m. Numărul episoadelor din războaiele daco-romane este de 124 şi în cadrul lor sunt peste 2.500 de figuri care oferă o viziune documentară asupra armatelor romanilor şi dacilor. Există o scară interioară cu 185 de trepte care urcă în vârful columnei. Iniţial, o statuie a unui vultur se găsea în vârful coloanei, dar după moartea lui Traian, aceasta a fost înlocuită cu o statuie de peste 6 m a împăratului. În 1589, statuia a fost din nou înlocuită, de data aceasta cu una a Sf. Petru, din ordinul Papei Sixtus al V-lea, statuie care ne priveşte şi astăzi. Camera aflată la postamentul monumentului adăpostea urna de aur cu cenuşa împăratului Traian, depusă de către urmaşul său, Hadrian. În Evul Mediu însă, zidul soclului a fost spart şi urna furată.
Biserici: Catedrala Santa Maria Maggiore, cea mai mare dintre cele dedicate Fecioarei. Tavanul făcut de Giuliano da Sangallo a fost aurit cu primul aur adus din America. De-a lungul pereţilor, un şir de 36 de mozaicuri reprezintă scene din Vechiul Testament. Altarul mare, situat sub baldachin, este de fapt sarcofagul în care au fost depuse oasele evanghelistului Sf. Matei. În faţa bisericii se înalţă o frumoasă coloană corintică, înălţată la dorinţa Papei Paul al V-lea, pe care acesta a luat-o din bazilica lui Maxentius din forul roman.
Biserica San Pietro in Vincoli (Sf. Petru în lanţuri). Construcţia acestei biserici se datorează unei doamne de la curtea imperială, Eudossia, fiica lui Theodosius cel Tânăr şi soţia împăratului Valentinianus al III-lea. Mama sa i-a trimis lanţurile dăruite de episcopul Ierusalimului, lanţuri care serviseră pentru a-l încătuşa pe Sf. Petru. În această biserică se află măreaţa statuie a profetului biblic Moise, creaţie a geniului renascentist Michelangelo.
Biserica San Giovanni in Laterano este o altă minunăţie a Romei. A fost fondată de Constantin, cu numele „Catedrala Mântuitorului”, sub pontificatul Sf. Silvestru (314- 335), reconstruită odată cu marile biserici ale Romei şi este proprietate a Vaticanului, fiind închinată celor doi Sfinţi Ioan – Botezătorul şi Evanghelistul.
Biserica San Paolo fuori le Mura (Sf. Pavel în afara zidurilor) este una din cele mai strălucite dintre bisericile Romei, înălţată pe locul unde „Apostolul Neamurilor” a fost înmormântat. Grandiosul portic pătrat, compus din 150 de coloane cu statuia maiestuoasă a Sf. Pavel în centru, este tipic bazilicilor romane. Catedrala a fost distrusă într-un incendiu în 1823, este reconstruită în 1854 de către Papa Pius al IX-lea.
A venit rândul să vizităm situl arheologic Pompei. Dacă aici nu s-ar fi produs unul dintre cele mai devastatoare cataclisme din istorie, Pompei ar fi fost o altă colonie romană minoră, distrusă de trecerea timpului. În schimb, a fost conservat pentru posteritate de erupţia din anul 79 î.Hr. a Vezuviului, când clădirile şi o parte din locuitorii săi au fost îngropaţi sub norul de cenuşă şi materii vulcanice. Au rămas aşa până în sec. XVIII, când o serie de texte vechi, descoperite, au dat indicii despre existenţa acestui oraş. Săpăturile care au descoperit ruinele oraşului Pompei au început în 1748, dar jumătate din oraşul de odinioară a rămas încă îngropat.
Padova se poate mândri cu cea mai veche grădină botanică din Europa, înfiinţată în anul 1545. Tot aici se află şi observatorul astronomic al lui Galileo Galilei. În galeria celor 40 de personalităţi care au frecventat cursurile universităţii din acest oraş, se află şi portretul stolnicului român Constantin Cantacuzino. Toată lumea îl cunoaşte pe Sf. Anton şi vorbeşte de binefacerile pe care el le împarte tuturor acelora care aleargă la dânsul. Din dragostea pentru Hristos, el a renunţat la viaţa bogată de acasă şi a urmat Calea Domnului. Sf. Anton este sfânt universal şi această popularitate i-a adus-o tocmai faima minunilor sale. Este un strălucit model de sfinţenie creştinească. Ultimul său drum la Padova datează din 1230, iar peste un an îşi lua zborul spre plaiurile veşnice, la vârsta de numai 36 de ani. În 1263, când se termină construcţia bazilicii, clădită în cinstea lui la Padova, i s-au transportat moaştele în capela nordică, decorată mai târziu cu basoreliefurile minunate în marmură albă ale lui Jacoppo Sansovino.
Pelerinajul nostru se apropie de sfârşit. Mulţumim pe această cale ghidului nostru – doamna Loredana Paşca, o adevărată enciclopedie. Am petrecut 10 zile în care ne-am rugat împreună, am călătorit împreună, cu Hristos în inimile noastre. Biserica a fost familia noastră, unde am fost bine primiţi şi acolo am găsit mângâierea lui Dumnezeu de care nu ne putem lipsi. Suntem chemaţi să iubim mai mult, să lăsăm ura şi duşmănia, toată fiinţa noastră are nevoie de dragoste. Chiar împovăraţi de greutăţi, trebuie să privim viaţa noastră ca pe un dar, fiecare zi – o binecuvântare a lui Dumnezeu.
