Am impresia că nu pot publica editurile cît parodiază Lucian Perţa. Năravul lui este vechi. Are principiul vinului: cu cît mai vechi, cu atît mai bun. Lui Perţa Lucian a început să i se facă statuie încă de pe cînd nu stătea la fotograf. El nu se lasă desenat după natură. Ci fiecare pictor apelează la ultima imagine a lui Perţa. Aşa că noi nu avem o poză ca lumea cu el. Este neastîmpărat şi îşi îmbracă în fiecare zi o altă haină. Aceea a poemului parodiat. Cînd se întîlneşte cu autorul dau mîna şi se întreabă: Care eşti tu? Care sînt eu? Nu de puţine ori Lucian Perţa este mai înalt decît autorul şi atunci răsuflăm uşuraţi că am scăpat de dileme.
Tocmai cînd s-au copt nucile la Deseşti, Lucian mi-a dat o carte cu un titlu scurt, vechi, ameninţător ca ordinul de luptă al lui Avram Iancu. Perţa zice „NO, AŞE!”. Crăişorul striga: „NO, HAI!”. Cele două expresii au izvorît din sufletul poporului. Perţa, cu folclorul, Avram Iancu, cu libertatea. Deci aţi înţeles că Perţa Lucian s-a apucat să tragă folclorul la oala lui. O oală mare care pe rînd a fost folosită la fiert vin, la făcut mămăligă. Şi nu de puţine ori pentru smoală. Unde sînt puse la încălzit marile şi profundele sentimente ale poporului. Cartea poartă titlul „NO, AŞE!” (Folclor poetic eminamente nou din Ţara Maramureşului” (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2015). Prefaţa: Nicolae Iuga. Între noi fie vorba, am ridicat sprînceana pînă m-am dumirit ce scrie un filosof despre un parodist. A ieşit o treabă minunată, semn că nu au întîrziat la întîlnire. Unul cu metafizica, altul cu horile. Gestul lui Lucian nu este parodic, ci mai mult o re-creaţie a sufletului nou. Cum se spune în titlu. Splendidă invitaţia la lectură a autorului, scrisă pe ultima copertă.
Veţi afla de ce lucrarea este utilă medicilor, de ce poliţiştilor şi mai ales de ce folcloriştilor. Zice Lucian „Măi băieţi, dragilor! Voi aţi tot cules folclor, apoi folclor nou, dar iată, acum eu vă ofer folclor nou-nouţ!” Oare ce anonim ar mai fi făcut gestul acesta!? Dacă stau bine şi mă gîndesc, unul singur: Lucian Perţa. Noul mare anonim. Regret că nu vă pot scrie aici o strigătură, un descîntec sau un blestem. Soluţia: cumpăraţi-l pe Perţa! Că eu l-am vîndut pe o frumoasă constatare a lui Grigurcu: „Credem a nu greşi văzînd în Lucian Perţa cel mai de seamă parodist al literelor noastre actuale.” Aşa o fi, dacă scrie Magistrul.
