Ziua românilor

0
398

Se apropie ziua naţiunii noastre şi trebuie să arborăm tricolorul în instituţiile de stat, firme şi gospodării. Acum este momentul să facem paradă cu sentimentele patriotice, o dată pe an, de ziua României. Batăr un steag de hîrtie (costă doi lei) să fie pus în fereastra românului!
Minorităţile au autonomie administrativă şi culturală permisivă, îşi afirmă identitatea etnică, statul român fiind inflexibil cînd vine vorba de autonomie teritorială (nu ne putem permite ca resursele să fie exploatate în folosul strict al unor regiuni sau comunităţi, ar însemna că zonele fără resurse să fie discriminate, să aibă venituri mai puţine, ceea ce n-ar fi democratic). Fiii ţării acesteia trebuie să îşi distribuie în mod egal resursele.
Cei care punem drapelul roşu-galben-albastru în poartă afirmăm că sîntem români, că româna este limba noastră maternă, că nu ne este ruşine să vorbim, să recităm sau să cîntăm româneşte. Nici să ne rugăm în limba aceasta fără dialecte, ce a păstrat elementul latin – cu influenţe slavone. Observăm că unii fac toate aceste lucruri, dar totuşi nu se comportă ca români. Există şi prea … români, care îşi fac idoli din neamul lor. Constituţia noastră n-are nuanţe naţionaliste, cum au unii vecini (toţi grecii sînt „greci”, nu pot fi aromâni, de pildă). Dar şi prin Occident nu-s agreate etniile.
Avem şi noi un trecut negru, naţionalist, de care în democraţie trebuie să ne ferim. Un leac împotriva extremismelor ar fi ca cetăţenii să arboreze două steaguri, al României, ţara în care ne-am născut, şi al Uniunii Europene. Dar poate fi şi steagul ţării în care munceşti (Franţa, Italia, Spania). Putem să fim patrioţi şi să iubim două ţări în acelaşi timp. Privită de sus, România ar fi o mare de drapele şi de oameni care-şi manifestă patriotismul prin respectarea legilor, a concetăţenilor şi a intereselor publice. Ar fi minunat!
Există români care nu-şi manifestă sentimentele patriotice, noi îi preferăm pe ei decît pe cei „de faţadă”, care subminează ţara cu fapta. Nu-i agreăm nici pe demagogi, tiradele lor fiind nesincere. Nici pe cei care practică exclusivismul etnic, producător de duşmănii. Putem critica şi patriotismul desuet. Dar la 1 (întîi) Decembrie 2015, să facem ritualul manifestării respectului faţă de simbolurile naţionale, cel mai la îndemînă gest fiind ridicarea drapelului tricolor.
Cunoscînd şi cultivînd obiceiurile şi tradiţiile părinţilor, ne afirmăm identitatea de neam, ce în contextul globalizării tinde să fie cosmopolitizată. Nu ne place să avem două identităţi, una moştenită şi una dobîndită. Statul şi Uniunea Europeană ne propun mereu alte şi alte faţete identitare, societatea este în schimbare continuă, încît nu mai ştim cine sîntem cu adevărat. Identificarea cu cipul electronic şi facială poate fi aplicată, dar conştiinţa nu poate fi forţată să accepte formele opresive. Patriotismul inefabil scade tot mai mult, în faţa mondializării sentimentelor după reţeta americană şi capitalistă.
România mai are mioriţe şi ciobănaşi de trei etnii, dar şi românaşi care se întorc din Occident în decapotabile. Cu toţii ar trebui să sărbătorească ziua naţională a României prin punerea steagului la poartă (dacă vor două-trei, nu e supărare). Patriotismul trebuie ferit de xenofobie, căci străinul şi înstrăinatul ne sînt fraţi. Puneţi deoparte cîţiva lei pentru un tricolor frumos, că vine 1 Decembrie!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.