Scrisoare din America. Spiritul Marii Uniri, la Casa Albă

0
747

Horaţiu îmi propune o călătorie de documentare la Washington. Îmi surâde. Ajuns în faţa Casei Albe, mi-am consumat repede curiozitatea în faţa celebrei clădiri. Cu o vechime mai mult decât bicentenară. Fiind în preajma Zilei Naţionale a României, gândul m-a dus la un mare patriot român, ajuns pe nedrept în umbra legendarului său părinte, Vasile Lucaciu. Este vorba de Epaminonda Lucaciu. Purtând prenumele unui general teban, a dus spre glorie onomastica pentru poporul român din Ardeal. Figura lui exemplară, misionară, inteligentă şi dârză (avea cu cine semăna), mi-a atras atenţia de multă vreme.
A sosit momentul evocării. Aici, pe pământ american, numele părintelui Epaminonda încă bate precum clopotul expus la Independence Hall, din Philadelphia, cel care în iunie 1776 a vestit lumii naşterea unei naţiuni. Ca un urmaş al lui Badea Cârţan prin America, am pus şi eu în traistă câteva cărţi luminatoare, pentru spiritul românesc de peste Ocean. Printre ele, şi cea a lui Aurel Sasu despre presa românească din America şi Canada. Unde am aflat şi despre ziarul Românul, apărut în 28 decembrie 1905 la Cleveland. Fondat de părintele Epaminonda. După studiile de la Satu Mare şi Năsăud, fiul Leului de la Şişeşti este trimis la Institutul De Propaganda Fide, din Roma. În ciuda împotrivirii administraţiei maghiare, care nu vedea cu ochi buni ridicarea unui vlăstar din sângele celui mai îndârjit luptător pentru dreptatea românilor din Ardeal.
La Roma, obţine titlul de doctor în teologie şi filosofie. Întors acasă, slujeşte alături de părintele său în biserica din Şişeşti. Dar misia lui avea alt nume: ridicarea neamului din care-şi trăgea energiile. Pentru asta, destinul l-a adus departe. Cu binecuvântarea ierarhilor săi, la îndemnul bunului său părinte, emigrează în anul 1905 în SUA. Aici a organizat prima parohie românească greco-catolică din Cleveland. Era, de altfel, prima biserică românească din Federaţia nord-americană. Cum spuneam, întemeiază şi prima gazetă românească din SUA. În 1907, solicită la Blaj preoţi pentru parohiile înfiinţate.
În comunitatea românească din America, dr. Epaminonda s-a bucurat de mare încredere. A militat pentru dreptul românilor ardeleni de a-şi hotărî singuri soarta. A încercat să organizeze o Legiune Română, cu recruţi din rândul emigranţilor români din America, pentru a lupta de partea Antantei. Unităţi militare asemănătoare se formaseră în Rusia.
Părintele Epaminonda era un nume respectat şi în cercurile înalte ale federaţiei americane. Când din Ordinul Marelui Cartier General Român de la Iaşi, aprilie 1917, a fost trimisă o delegaţie în SUA pentru a explica Marea Unire, multe dintre uşile capitonate ale demnitarilor americani erau deschise de părintele Epaminonda.
epaminondaDin delegaţie au făcut parte preoţii Vasile Lucaciu, Ion Mota şi patriotul Vasile Stoica. Activitatea delegaţiei ardelene, dimpreună cu alţi lideri ai românilor din America, a fost încununată de succes. Românii s-au întâlnit la Casa Albă cu miniştrii de război, de interne şi de externe, inclusiv cu preşedintele Woodrow Wilson. Pe care i-au convins de justeţea cauzei lor. Doctorul Epaminonda a avut mare influenţă şi în redacţiile unor publicaţii de prestigiu – Washington Post sau New York Times – care au pledat pentru cauza Marii Uniri.
Aşa s-a format un curent puternic în favoarea României din partea opiniei publice americane. Aflu din presa vremii o declaraţie a Guvernului american (6 noiembrie 1918) despre simpatia adâncă cu spiritul de unitate naţională şi cu aspiraţiile românilor.
După semnarea Tratatului de la Trianon, care recunoaşte Marea Unire, părintele Epaminonda a socotit că misiunea sa în America a fost împlinită. În 1921, îl aflăm în Transilvania, care era unită cu România, fiind pe rând preot militar la Satu Mare şi apoi paroh la Şişeşti. Pentru unul dintre artizanii Marii Uniri, au urmat vremuri triste. Refugiul din vremea Dictatului de la Viena şi apoi amărăciunea interzicerii bisericii greco-catolice. În 1960 a fost coborât în cripta familiei din biserica din Şişeşti.
[…] Stau în faţa Casei Albe, reşedinţa oficială şi principalul loc de muncă al preşedintelui SUA. Tocmai se pregăteşte bradul de Crăciun, din mandatul preşedintelui Obama. Închid pentru o clipă ochii şi mă întorc în memorie. Văd siluetele românilor Vasile Lucaciu, Epaminonda Lucaciu, Vasile Stoica şi Ion Mota, intrând prin poarta dreaptă spre celebra clădire.
Preşedintele Wilson, care era şi un bun istoric, şi un specialist în ştiinţe politice, îi aştepta în Biroul Oval. Inaugurat oficial în 1909. A înţeles cauza românilor. Viziunea lui de a crea o pace bazată pe dreptul popoarelor de a dispune de ele însele s-a întrupat la Conferinţa de pace de la Paris. Unde preşedintele Wilson a fost prezent, stricând, pentru prima dată, obiceiul predecesorilor de a nu-şi părăsi ţara. Nu uit a aminti că în 1926, toamna, Regina Maria a României a pus un sigiliu apăsat pe Marea Unire a românilor.
Despre cea care a fost numită de presa americană Regina Modernă merită să ştim mai multe. Voi căuta amănunte despre prezenţa ei în America. Deocamdată, părintele Epaminonda rămâne un artizan al Marii Uniri pe pământ american.

Washington DC, 29 noiembrie 2015

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.