Iată-ne ajunşi în 2016, la puţin timp după ce Papa Francisc a prezidat ceremonia solemnă de deschidere a Porţii Sfinte (8 decembrie 2015), care va rămâne deschisă până la încheierea Anului Sfânt extraordinar al milostivirii, în Duminica solemnităţii ”Cristos, Regele universului” din 20 noiembrie 2016. Cum mesajul papal s-a împrăştiat în cele patru zări, mi-am amintit, în prima zi a noului an, că de aproape 4 ani (toamna lui 2012), slujeşte la Biserica Greco-Catolică Sfânta Cruce (foto) din Baia Mare părintele Ioan Ţîmbuş, alături de preoţii Emil Gîrbăoan, Simion Ilieş. Asistând la prima Liturghie din 1 ianuarie, celebrată de părintele Ioan Ţîmbuş, am rememorat fiecare Liturghie celebrată, nu doar duminica şi în sărbători, ci şi în zilele obişnuite, dându-mi seama cât de uşor a pătruns în inimile noastre chipul blând şi predicile atât de elevate ale părintelui. Născut la 10 iunie 1974, este hirotonit în 18 mai 1998. A slujit în Preluca Veche, activând şi ca dascăl în cadrul Universităţii de Nord Baia Mare, Facultatea de litere, catedra Filozofie-Teologie-Arte, la specializarea Teologie Greco-Catolică, disciplina Istoria Bisericii şi Filozofie. Este cunoscut şi în munca de cercetare a istoricului acestui cult persecutat în regimul comunist. Aşezat sub scutul Sfintei Fecioare, a pornit pe drumul preoţiei tocmai în luna dedicată Ei, cu abnegaţie şi cu iubire faţă de oameni, căldura sufletească pe care o emană, simţind-o fiecare credincios. Transmiţând cuvântul lui Dumnezeu de aproape 18 ani şi având un prenume predestinat apostolatului, părintele are acea simplitate şi delicateţe ce duce cu gândul la oamenii aleşi. Cu un calm poate greu de înţeles în lumea agitată în care trăim, reuşeşte să pătrundă în sufletele oamenilor, aducându-le mereu aminte de reperele majore ale creştinismului: umilinţă, pocăinţă, promptitudine în a răspunde la chemarea divină şi apostolat. Firesc în toate contactele cu credincioşii, conştientizează puterea mântuirii, insuflând o dragoste neţărmurită faţă de Sfânta Fecioară şi Isus Cristos, fapt pentru care îi suntem profund recunoscători, căci prin harul său preoţesc ne abate cât de cât de la tumultul cotidian, determinându-ne să ne fixăm existenţa pe pilonii rezistenţi ai credinţei şi ai dragostei de semeni.
Antoaneta TURDA
