Un dialog de suflet cu Cristiana PAŞCA PALMER, ministrul Mediului, Pădurilor şi Apelor

2
3122

“Dedic acest dialog de suflet domnului Augustin Cozmuţa, trecut (de curând) la cei drepţi. Să se odihnească, cu Domnul, în pace!” (Cristiana Paşca Palmer)

– Prin tatăl tău, ai rădăcini în Ţara Lăpuşului, loc pe care ştiu că îl îndrăgeşti şi pe care, de câte ori îl vizitezi, o faci cu mare bucurie. Povesteşte-ne, te rugăm, mai multe despre această legătură sufletească cu Maramureşul.

– Într-adevăr, tatăl meu este originar din Ţara Lăpuşului; s-a născut într-un sat aşezat la poalele Tibleşului, atestat documentar de peste 600 de ani. A fost cel mai mic dintre cei opt copii ai lui Ioan şi Ana ‘a Pintii’, ţărani înstăriţi care se coborau chiar din întemeietorii acestei vetre româneşti, adică din neamul lui Pintea. De mic, tata a excelat la şcoală, şi chiar dacă, odată cu venirea comunismului, bunicilor le-a fost confiscat tot ce aveau, ei au făcut eforturi foarte mari să-l ajute să-şi continue studiile. Prin burse şi muncă asiduă, tata a absolvit între primii Universitatea de Construcţii din Bucureşti, după care s-a stabilit în capitală, unde a cunoscut-o pe mama. În copilărie, am petrecut toate vacanţele, în special cele de vară, la bunicii din Maramureş. Cum părinţii mei lucrau amândoi, eu şi fratele meu ne “mutam”, practic, pentru 2-3 luni, în Maramureş, împreună cu bunicii din Bucureşti, părinţii mamei. A fost o perioadă idilică, de vis. O copilărie cu adevărat fericită, trăită în multă libertate şi aproape de natură. Cel mai mult îmi plăcea să hălăduiesc cu verişorii şi verişoarele mele prin pădure, la cules de mure şi ciuperci sau să ne scăldăm în apa Lăpuşului în zilele toride de vară. Adeseori, când se lăsa seara, stând pe ‘laiţa’ din faţa casei, observam fascinată spectacolul şi forfota umană de pe uliţă: ciurda de bivoli care se întorcea de la păşune, mamele care pregăteau cina şi îşi strigau familia la masă, bărbaţii care terminau de trebăluit prin grajd, copiii care profitau de ultimele raze de soare pentru o ultimă ‘leapşă’… Era un spec­tacol viu şi dinamic, în care aerul rece al serii, încărcat de miresme de fân proaspăt cosit, se amesteca cu aburul cald al pământului. Înăuntru, în casa bunicilor, neavând electricitate, tata-bun aprindea lampa cu gaz să citească din ‘carte’, adică din Biblie, înainte de a ne aşeza toţi la masă spre a împărţi o cină simplă. Dormeam în aşternuturi de cânepă ţesută în casă de mama-bună, pe saltele umplute cu fân şi flori. Mie, personal, aceste amintiri, imagini, sunete, dar mai ales miresme ale vieţii tradiţionale de la ţară, mi-au rămas adânc impregnate în memoria emoţională. Mă consider extraordinar de norocoasă că am avut această şansă, de a trăi, ca şi copil, experienţa autentică a unui sat lăpuşean. Valorile şi experienţele acumulate în acea perioadă, dragostea cu care am fost înconjurată de bunici vibrează, şi azi, în cele mai străfunde fibre ale sufletului meu, sunt factorii care mi-au modelat caracterul şi care mă definesc în permanenţă ca om. În anii ’70, până chiar şi în ’80, în Maramureş, se păstrau încă aproape intacte obiceiurile tradiţionale: portul naţional era îmbrăcat cu mare mândrie, iar ritualurile tradiţionale de nuntă, şezătorile, sărbătorile erau la mare cinste. Mergeam la colindă întreaga noapte de Crăciun. De Anul Nou, fugeam din calea ‘Bondroşilor’ care ieşeau mascaţi spre a alunga spiritele rele din noul an. Pe bunicii mei nu i-am văzut îmbrăcaţi niciodată altfel decât în port popular, ţesut de mâna mamei-bune, în casă. Personal am păstrat aceasta tradiţie şi indiferent unde în lume, de sărbători sau ocazii speciale, nu am pierdut niciodată prilejul de a mă îmbrăca în port popular. Amintirile Ţării Lăpuşului sunt nenumărate, mereu vii, mereu puternice…

– Există multe frumuseţi naturale şi tradiţionale în Maramureş (Munţii Rodnei, Valea Izei etc.). Din păcate, multe din acestea sunt în paragină şi îşi pierd treptat frumuseţea originară şi unicatul. Există eforturi, la nivel naţional, de revigorare şi păstrare a acestor valori? Intenţionezi să colaborezi cu alte ministere (al turismului, economiei etc.) pentru a iniţia un astfel de program naţional, având în vedere că ele sunt importante atât din punctul de vedere al protejării mediului (frumuseţilor naturale), cât şi al creării unor puncte de atracţie turistică pentru România?

– Ultima dată am vizitat Ţara Maramureşului acum trei ani, împreună cu soţul meu. Am dorit să îi arăt locul de basm despre care m-a auzit vorbind atât de des. Am făcut un tur cu maşina prin Ţara Lăpuşului, după care am trecut Văratecul spre Maramureş, am vizitat Săpânţa, Bârsana şi Vişeul. Spre tristeţea mea, locurile s-au schimbat foarte mult şi nu în bine. Celebrele case maramureşene de lemn aproape au dispărut, locul lor fiind luat de locuinţe din beton, colorate strident, cu o arhitectură care nu are nimic în comun şi nu păstrează deloc valorile autentice (unice) din tradiţia maramureşeană. Aceasta din urmă se regăseşte totuşi în arhitectura extraordinar de frumoasă a bisericilor vechi de lemn care s-au păstrat, a mănăstirii Bârsana, un regal de eleganţă, meşteşug şi bucurie pentru ochi şi suflet. Dar în mare parte mi s-a părut că satele maramureşene au pierdut din farmecul de odinioară. Apoi, am fost consternată de tăierile de păduri şi de locurile defrişate la ras. Nu pot să înţeleg cum maramureşenii, care sunt atât de profund legaţi de pământ şi pădure, au putut lăsa să se întâmple aşa ceva. Cu toate acestea, am regăsit încă spiritul viu şi hâtru al oamenilor. Viaţa activă a satului nu s-a pierdut de tot, chiar dacă acum nu se mai merge la horă sau la ‘joc’, cum se spunea acolo, ci la disco, şi chiar dacă mulţi dintre cei tineri, în lipsă de alte oportunităţi, au luat drumul emigrării şi al străinătăţii. Cu o abordare sănătoasă şi înţeleaptă care să evidenţieze valorile culturale şi naturale atât de bogate ale acestui superb colţ de ţară, eu cred că Maramureşul îşi poate croi un drum de viitor, pe măsura faimei sale de loc tradiţional cu oameni frumoşi şi curaţi la suflet, coborâtori din dacii liberi. Când valorile naturale şi culturale se îmbină atât de adânc, se impune ca ele să fie parte a unor programe comune de protecţie, conservare, promovare şi valorizare în folosul comunităţilor locale. Parcul Naţional Munţii Rodnei, Parcul Natural Munţii Maramureşului, numeroasele valori ale capitalului natural geologic, forestier, speologic, floristic, peisagistic, minele vechi – toate acestea necesită a fi reintegrate şi readuse mai aproape de sufletele oamenilor, spre a fi protejate, dar şi spre a oferi beneficii cu valoare turistică şi economică. Colaborarea dintre Consiliul Judeţean şi comunele care deţin aceste valori pe teritoriul lor este absolut necesară şi ea trebuie să se finalizeze în adoptarea de măsuri menite să asigure păstrarea frumuseţilor naturale şi tradiţionale pe termen lung. Din câte ştiu, Consiliul Judeţean Maramureş a fost şi este activ în atragerea de fonduri europene. În continuare, acest gen de iniţiative vor fi încurajate şi susţinute de către ministerul pe care îl conduc pentru a face şi mai vizibile şi mai clare importanţa investiţiilor de protecţia naturii, a mediului, dar, în acelaşi timp, necesare comunităţii. O prioritate a mandatului meu de ministru al Mediului, Apelor şi Pădurilor este de a iniţia şi impulsiona în România tranziţia către ‘economia verde’. O direcţie concretă de acţiune în acest sens este susţinerea domeniului de eco-turism şi dezvoltarea de programe prin care să se valorifice şi păstreze patrimoniul cultural şi natural al ţării. În acest sens, voi colabora îndeaproape cu colegii mei din Ministerul Culturii şi Ministerul Economiei, spre a se realiza o abordare integrată a acestei problematici de patrimoniu natural şi cultural. Există deja o destinaţie de ecoturism în zona Mara-Cosău-Creasta Cocoşului, recunoscută oficial în Maramureş. Efortul se datorează asociaţiei locale EcoLogic, în parteneriat cu Asociaţia de Ecoturism a României (AER) şi cu finanţare din fonduri norvegiene prin Romanian American Foundation şi Fundaţia pentru Parteneriat. Eu sper că activităţile de acest gen să îi motiveze pe oameni să contribuie la conservarea patrimoniului cultural şi natural, pentru că aceasta le va aduce beneficii economice directe.

CristianaCraciunRomania_2015

– Ai studiat şi trăit în multe locuri în lume (Europa de Vest, America). Ce a reprezentat şi reprezintă România pentru tine pe parcursul vieţii şi, din perspectiva aceasta, cu ce speranţe ai acceptat poziţia de ministru al Mediului, Pădurilor şi Apelor?

– Am plecat din România în 2002, dupa ce am câştigat o bursă de studii la Universitatea Harvard în Statele Unite ale Americii, pentru a studia administraţie şi politici publice la prestigioasa John F. – Kennedy School of Government. Fusesem, încă din 1991, foarte activă în societatea civilă din România, în special în ONG-urile de mediu, care atunci se constituiau pentru prima dată ca forme asociative după căderea comunismului. La aproape 33 de ani, am păşit într-o lume nouă şi necunoscută. Ceea ce am crezut că va dura doar doi ani departe de casă, cât ar fi fost perioada studiilor pe care urma să le fac la Harvard, s-a prelungit la aproape 14 ani. În acest răstimp, am locuit într-adevăr aproape 8 ani în Statele Unite, şi apoi 6 ani în Europa, la Bruxelles; am călătorit în peste 45 de ţări şi am avut şansa unor experienţe profesionale şi personale foarte bogate. Cu toate acestea, România a rămas întotdeauna profund vie şi prezentă în sufletul meu – atât prin contactele cu familia rămasă acasă, dar şi prin urmărirea atentă, chiar şi de la distanţă, a ceea ce se întâmpla în sfera societăţii româneşti. Cu cât am călătorit mai mult şi am cunoscut lumea largă, cu atât mai mult am simiţit că ataşamentul meu faţă de ţară devine mai profund. Spus simplu, România este singurul loc unde mă simt cu adevărat acasă. Decizia de a reveni – în România – a fost luată într-un moment sincer şi spontan: doresc din suflet să îmi aduc contribuţia la o schimbare pozitivă, pe care România însăşi şi-o doreşte şi de care are nevoie la momentul de faţă. Şi pe perioada cât am fost în ţară am fost mereu interesată şi foarte activă în probleme legate de mediu şi dezvoltare durabilă. În acelaşi timp, experienţa bogată pe care am acumulat-o în exteriorul ţării, atât prin studiile la universităţi de prestigiu în Europa şi Statele Unite, cât şi prin funcţiile deţinute la Banca Mondială şi Comisia Europeană, unde am lucrat activ în domeniul dezvoltării, îmi oferă o perspectivă unică asupra atuurilor pe care le are România în contextul global actual. Ca şi ministru al Mediului, Pădurilor şi Apelor, îmi doresc în primul rând să-mi servesc ţara şi să-mi valorific experienţa spre a apăra drepturile şi interesele naţionale.

– Îmi aduc aminte foarte bine că în perioada în care ai trăit în România ai făcut parte dintr-o expediţie la peştera Piatra Altarului. De ce această peşteră? Cum vezi tu că se încadrează bogăţiile şi frumuseţile României într-un peisaj global? 

– Într-adevăr, pe peri­oada în care am trăit în România, am făcut parte dintr-un grup de cercetători şi activişti de mediu interesaţi, în special, de speologie. Împreună cu ei, am avut şansa de a cutreiera ţara în lung şi în lat, descoperind locuri excepţionale despre care mulţi români nu cred că au ştiinţă. Peştera Piatra Altarului este una din ‘perlele’ şiragului de peste 12.000 de peşteri din patrimoniul speologic al României. Ştiaţi de această valoare extraordinară? Peştera este situată în munţii Bihorului şi, aşa cum îi spune şi numele, este un ‘altar’ creat pe parcursul a milioane de ani de către zeul Timp şi zeiţa Natură. A fost prima peşteră în care am păşit în viaţa mea, “botezul de foc” şi în acelaşi timp ‘cadoul de Crăciun’ al colegilor mei, speologi cu foarte mare experienţă. “Nu oricine intră în Altar!” mi-au spus, subliniind onoarea deosebită care i se făcea unui novice de a accesa acest loc sacru pentru mulţi speologi români. “Altarul“ este o peşteră dificilă, atât din punctul de vedere al accesului, cât şi al parcursului. Am rămas aproape 15 ore în inima peşterii, timp în care întreaga echipă a fost angrenată în filmările pentru un documentar pe care îl produceam despre Piatra Altarului. Mi-e greu să vă descriu, în cuvinte, ce înseamnă să fii în “măruntaiele Pământului“ pentru atâtea ore, înconjurată de o lume de piatră care îţi vorbeşte tăcut prin frumuseţea caldă a tuturor formaţiunilor, prin clinchetul delicat al unei picături ce cade în lacul cu “nuferi de piatră“. De altfel, grupul cu care am lucrat a şi produs un album foarte apreciat despre Piatra Altarului. La vremea aceea, 1995-1996, împreună cu colegii mei iniţiasem o campanie de popularizare a frumuseţilor României, pe care am numit-o ‘Bright Faces of Romania’ (Feţele Strălucitoare ale României). Campania, era răspunsul pe care am vrut să-l dăm tuturor celor, şi în special străinilor şi presei internaţionale, care ţineau România pe prima pagină doar cu lucrurile negative despre copii orfani, sărăcie, poluare. Noi voiam să spunem lumii că România e mult mai mult decât atât şi că are foarte multe părţi pozitive, puţin cunoscute, în special legate de patrimoniul natural şi cultural. În acest demers s-au înscris câteva filme documentare făcute de grupul nostru, şi de asemenea albumul Caves Beyond Time (Peşteri de dincolo de timp). Prin prisma activităţii mele profesionale din ultimii ani am avut şansa de a vizita multe locuri din lume cu natură şi cultură deosebite. Acest lucru însă nu a făcut decât să îmi întărească şi mai mult convingerea că România se bucură de un patrimoniul natural foarte valoros. Avem toate motivele de a ne mândri cu o ţară extraordinar de frumoasă. Ca ministru al Mediului, Pădurilor şi Apelor, îmi doresc nu doar să inspir şi să reaprind această dragoste pentru frumuseţile României, dar şi să îi fac pe oameni să înţeleagă că avem cu toţii o responsabilitate uriaşă de a le păstra. Acest patrimoniu este în multe locuri fragil, puţin explorat, cunoscut şi înţeles, ceea ce îl pune în şi mai mare pericol. Eu consider că cetăţenii, autorităţile locale şi de stat formează o echipă la nivel naţional care are datoria să cunoască şi să preţuiască acest patrimoniu la adevărata lui valoare, să ia decizii şi să acţioneze în aşa fel încât şi generaţiile care urmează să se poată bucura de el.

– Ai jucat un rol important în negocierile de la Paris, COP 21 şi semnarea tratatului este un succes important pe plan mondial. Ce beneficii va avea România de pe urma acestui tratat? Cum vezi tu rolul României în acest context?

– Îmi doresc, în primul rând, ca în România să se schimbe percepţia legată de problemele climatice planetare şi să crească interesul pentru acestea. Schimbările climatice nu sunt deloc o temă ‘abstractă’, o simplă problemă ‘de mediu’, cum poate mulţi le categorisesc. De asemenea, ele nu sunt fenomene izolate, locale. Ele reprezintă cea mai mare provocare pe care societatea umană o are în faţă: însuşi echilibrul planetar, sănătatea Terrei este în pericol şi, odată cu ea, abilitatea noastră de supravieţuire este profund afectată. Asta ne forţează să acţionăm, poate pentru prima dată în istoria omenirii, cu adevărat ca o comunitate globală şi nu izolat, în funcţie de graniţele şi interesele fiecărui stat. Adoptarea ‘Acordului de la Paris’ la această conferinţă internaţională este considerată, pe bună dreptate, o reuşită istorică: 195 de state ale lumii (din totalul de 196) au reuşit, după două săptămâni de negocieri intense, să cadă de acord asupra măsurilor pe care le vor lua pentru a combate schimbarea climei, dar şi pentru a se adapta acestui fenomen. În opinia mea, România va avea şansa să se reinventeze, pentru că lupta împotriva schimbărilor climatice include, printre altele, stimularea producţiei de energie din surse regenerabile, implementarea economiei circulare şi tranziţia spre un management eficient al deşeurilor; împăduriri şi combaterea tăierilor ilegale, tranziţia spre un transport ecologic şi inteligent. Asta se traduce în investiţii, fonduri suplimentare pentru dezvoltare, crearea de locuri de muncă şi dezvoltare economică durabilă. Cu alte cuvinte şi România, la fel ca şi alte state, trebuie să adopte un model de dezvoltare economică şi socială care să ţină cont pregnant, de la bun început, de starea mediului – un model bazat pe emisii reduse de carbon, cu zero deşeuri, sau o ‘economie verde’, cum se mai spune. Eu văd această provocare, ceea ce mulţi ar numi criză, ca pe o suită de oportunităţi pentru mediul de afaceri, de a dezvolta noi modele de business, pentru sectorul de cercetare şi dezvoltare, de a propune soluţii creative şi inovatoare bazate pe tehnologii curate şi cu emisii reduse de carbon, pentru fiecare dintre noi, de a deveni un cetăţean mai responsabil faţă de modul în care consumăm. Din anumite puncte de vedere, schimbarea climei de fapt reprezintă o şansă dată umanităţii de a progresa şi evolua spre un mod de viaţă mai moderat, mai echilibrat şi mai responsabil. Sigur, participarea mea la aceste negocieri a fost un moment de satisfacţie profesională foarte mare. Pe de-o parte, pentru că din funcţia pe care am avut-o la Comisia Europeană până să devin ministru, m-am ocupat îndeaproape de pregătirea poziţiilor de negociere ale Uniunii Europene pentru Paris, pe de altă parte, participarea la COP 21 ca şefă a delegaţiei României, şi chiar şi faptul că în calitatea mea de ministru al Mediului, Apelor şi Pădurilor din România, am fost invitată de Comisia Europeană şi Preşedinţia Consiliului European să negociez şi în numele Uniunii Europene, a reprezentat pentru mine o recunoaştere a importanţei pe care Uniunea Europeană o acordă României.

Cristiana_CostumTraditional

– Aş putea spune că ai moştenit o “zestre” nu tocmai … bună în poziţia nou acceptată de ministru al Mediului (spre exemplu, poluarea cu metale grele, cu halde de steril, cu ape chizoase de mină, exploatarea “la ras” a pădurilor, o agricultură ineficientă, ape menajere care poluează apele curgătoare şi multe altele). Care este perspectiva ta generală în ce priveşte valorile, cât şi problemele de mediu ale României?

– Deşi nu-mi place să pun accentul pe trecut, într-adevăr pot spune că am moştenit un bagaj foarte “încărcat” din punctul de vedere al problemelor de mediu, probleme complexe, acumulate de-a lungul multor ani. Pentru multe dintre ele din păcate “nota de plată“ vine anul acesta, în timpul mandatului meu. Spre exemplu, dacă ne referim numai la păduri, din datele pe care le avem, un procent semnificativ se taie, pe an, ilegal. Tăierile rase, urmate obligatoriu de împăduriri, sunt permise de lege doar în cazul pădurilor unde acest tip de intervenţie este singura modalitate de exploatare, în rest sunt interzise total. Este vorba de molidişuri şi de pădurile de salcâm în cazul cărora tăierile rase sunt permise pe cel mult 3 ha. În arii protejate, suprafaţa se limitează la 1 ha. Aceste tăieri trebuie obligatoriu urmate de împăduriri în molidişuri, imediat ce condiţiile o permit, dar nu mai târziu de 2 ani de la tăiere. Tăierile rase care depăşesc aceste suprafeţe sunt ilegale. Problematica apelor menajere este o altă problemă serioasă cu care se confruntă România, în special în contextul respectării angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană. Problema nu este specifică judeţului Maramureş, ci este o problemă naţională, care se manifestă cu precădere în oraşele mici şi în localităţile rurale. Trebuie să subliniem că datorită investiţiilor făcute în oraşele mari, acestea fie şi-au rezolvat această problemă, fie sunt în curs de finalizare a proiectelor. Soluţia, care este prevăzută şi de directiva europeană specifică, este canalizarea şi epurarea corespunzătoare a tuturor apelor menajere din aglomerările umane cu mai mult de 2.000 de locuitori echivalenţi (noţiunea de locuitor echivalent cuprinde pe lângă oameni şi aportul de poluare de la diferite industrii). Din evaluarea noastră pentru implementarea la nivel naţional a acestor directive mai sunt necesare circa 8 miliarde de euro. Pentru a finanţa aceste lucrări, sunt alocate fonduri importante în noile programe ale Uniunii Europene şi mă refer aici la Programul Operaţional Infrastructură Mare şi la Programul Naţional de Dezvoltare Rurală. Pe lângă acestea, mai sunt disponibile fonduri în Programul Naţional de Dezvoltare Locală şi într-o măsură mult mai mică în Fondul de Mediu. Foarte important de menţionat aici este ca autorităţile locale, care au responsabilitatea legală a asigurării alimentării cu apă, canalizării şi epurării, să se preocupe de accesarea acestor fonduri.

– Te ştiu ca o persoană cu foarte multă energie şi determinare. Ştiu că ai acceptat această poziţie cu speranţa că vei reuşi să ajuţi, să îndrepţi lucrurile, să le ghidezi pe calea cea bună. Sunt convinsă că există o listă covârşitoare de priorităţi de care te izbeşti zilnic. Şi totuşi, nu eşti decât un om şi nici un om nu poate face minuni! Care este strategia ta de abordare a acestor probleme? Ai anumite elemente pe care le consideri prioritare? Ce e realist şi ce speri să realizezi în următoarele câteva luni/un an?

– Pentru că perioada mandatului meu este de fapt foarte scurtă comparativ cu magnitudinea şi diversitatea problemelor de mediu cu care se confruntă România, strategia mea este să mă concentrez pe câteva domenii prioritare, în care vom adapta, în urma unor analize şi consultări cu specialişti, măsuri şi acţiuni concrete care să se materializeze până la finalul mandatului. Spre exemplu, în domeniul pădurilor, asta va include elaborarea legislaţiei subsecvente pentru implementarea Codului Silvic, îmbunătăţirea funcţionării Radarului Pădurilor, operaţionalizarea Gărzilor Forestiere care să asigure un control mai eficient asupra exploatării pădurilor. În paralel însă, doresc să iniţiez o reflecţie şi adoptarea unor prime măsuri pentru teme de interes care să fie continuate şi după finalizarea mandatului meu. Una din aceste direcţii este impulsionarea în România a tranziţiei către economia verde. Acesta este un domeniu în care printr-o politică publică inteligentă şi pragmatică, protecţia mediului şi a patrimoniului natural pot deveni un motor al creşterii economice şi creării de locuri de muncă. Este un domeniu transversal, care implică o bună colaborare cross-sectorială cu alte ministere, cum ar fi cel al Agriculturii, Economiei, Dezvoltării sau Culturii. Alte axe prioritare anul acesta sunt conservarea biodiversităţii şi managementul eficient al deşeurilor. În acest sens mă bazez şi în acelaşi timp doresc să încurajez existenţa unei colaborări constructive la nivel naţional între minister şi agenţiile locale.

– Îţi mulţumim din suflet pentru dialog şi îţi dorim mult succes în eforturile pe care le depui! (Ioana Cozmuţa)

 

2 COMENTARII

  1. Din pacate, doamna ministru, chiar daca se scalda in copilarie in apa Lapusului, nu pare sa observe tragedia apocaliptica prin care trec raurile, lasate la cheremul tovarasilor ingineri de la Apele Romane, care nu au nici cea mai mica urma de consideratie fata de aceste spendori ale naturii. Planul de devastare a bazinului hidrografic, numit eufemistic ”Planul pentru prevenirea, protectia si dimnuarea efectelor inundatiilor in bazinul hidrografic Somes-Tisa”, prevede regularizari, adica distrugeri anacronice, sinistre si fara sens ale albiei, chiar si pe Lapus, in Tara Lapusului.
    http://www.anpm.ro/documentatii-procedura-sea-si-ea/-/asset_publisher/HR6qSxze9Q2j/content/completari-la-planul-pentru-prevenirea-protectia-si-diminuarea-efectelor-inundatiilor-in-bazinul-hidrogarfic-somes-ti-1?_101_INSTANCE_HR6qSxze9Q2j_redirect=http%3A%2F%2Fwww.anpm.ro%2Fdocumentatii-procedura-sea-si-ea%3Fp_p_id%3D101_INSTANCE_HR6qSxze9Q2j%26p_p_lifecycle%3D0%26p_p_state%3Dnormal%26p_p_mode%3Dview%26p_p_col_id%3Dcolumn-2%26p_p_col_count%3D1&redirect=http%3A%2F%2Fwww.anpm.ro%2Fdocumentatii-procedura-sea-si-ea%3Fp_p_id%3D101_INSTANCE_HR6qSxze9Q2j%26p_p_lifecycle%3D0%26p_p_state%3Dnormal%26p_p_mode%3Dview%26p_p_col_id%3Dcolumn-2%26p_p_col_count%3D1
    Iar acest plan criminal subordonatii corupti ai dansei, de la Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, l-au autorizat fara evaluare de mediu, strict ilegal!
    http://www.anpm.ro/decizii-etapa-de-incadrare1/-/asset_publisher/UAl4zRcDeX8j/content/decizia-etapei-de-incadrare-nr-01-05-01-2016-pentru-planul-pentru-prevenirea-protectia-si-diminuarea-efectelor-inundatiilor-in-bazinul-hidrografic-som?_101_INSTANCE_UAl4zRcDeX8j_redirect=http%3A%2F%2Fwww.anpm.ro%2Fdecizii-etapa-de-incadrare1%3Fp_p_id%3D101_INSTANCE_UAl4zRcDeX8j%26p_p_lifecycle%3D0%26p_p_state%3Dnormal%26p_p_mode%3Dview%26p_p_col_id%3Dcolumn-2%26p_p_col_count%3D1&redirect=http%3A%2F%2Fwww.anpm.ro%2Fdecizii-etapa-de-incadrare1%3Fp_p_id%3D101_INSTANCE_UAl4zRcDeX8j%26p_p_lifecycle%3D0%26p_p_state%3Dnormal%26p_p_mode%3Dview%26p_p_col_id%3Dcolumn-2%26p_p_col_count%3D1

  2. Cu toate acestea lapusanca parata Palmer ajunsa ministresa habar nu are cu se mananca Mediul, Padurile , Apele, Mineritul. Ne cam face sa zambim ingaduitor deocamdata.

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.