Între anii 1958 şi 2008, în România s-au făcut 22 de milioane de avorturi. Numărul e mai mare decât populaţia României. Datele statistice indică faptul că în lume au loc câte două avorturi/minut. Pornind de la această realitate cutremurătoare, Asociaţia Tinerilor Ortodocşi ai Catedralei Episcopale Maramureşene au organizat în seara de 7 martie, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, o prezentare de carte care aduce în prim-plan „Avortul, ultima exploatare a femeilor”. Volumul este scris de Brian E. Fisher, fondatorul organizaţiei Online for Life din SUA, care a salvat de la avort peste 2.000 de copii.
Prezentarea cărţii „Avortul, ultima exploatare a femeilor” a fost făcută de lectorul universitar dr. Eusebiu Borca, din cadrul Centrului Universitar Nord Baia Mare. Acesta a subliniat încă de la început că, deşi vorbeşte despre o temă negativă, a vrut să găsească şi aspecte pozitive, deoarece sunt prea multe victime ale acestui fenomen. „Sunt prea multe victime, ca noi să luăm pietre şi să le lovim. Trebuie să căutăm compasiunea. Cei care au făcut astfel de fapte, nu trebuie alungaţi, sunt doar subiecţi pentru Biserică şi noi trebuie să ştim cum să îi tratăm. Chiar dacă tema este una negativă, noi vom încerca să plecăm de la această tema negativă, dar să primim câteva răspunsuri. Aceste răspunsuri le găsim în înţelegerea vieţii noastre ca dar al lui Dumnezeu, în înţelegerea că o viaţă cu adevărat creştină nu se poate duce decât într-un mediu propice dezvoltării omului, scopului pentru care a fost creat omul. Acest mediu este familia creştină, familia mai mare este Biserica, apoi societatea, dar e nevoie de un mediu. Omul, lipsit de acest mediu nu se poate dezvolta”, a punctat lect. univ. dr. Eusebiu Borca. Acesta a adăugat că „avortul porneşte de la un alt păcat: desfrânarea. Dacă relaţiile sexuale nu au loc în cadrul familiei, o sarcină neintenţionată nu face altceva decât să ducă la avort”.
Trebuie să ne schimbăm atitudinea
Pe de altă parte, Eusebiu Borca a arătat că, citind volumul care are aproape 200 de pagini, a înţeles că trebuie să-şi schimbe părerea, dar şi atitudinea. „Simplul fapt că sunt bărbat nu mă face nevinovat, deoarece după cum spun Sfinţii Părinţi, vom fi judecaţi nu numai după faptele rele, ci şi pentru faptele bune pe care am fi putut să le facem şi nu le-am făcut. Mi-am pus întrebarea: ce trebuie să fac să mă implic mai mult? Ar trebui să fim mai activi. Într-o ţară cu peste 80% credincioşi ortodocşi, cum e posibil să facem acest lucru? Informaţiile trebuie trăite, trebuie transpuse în viaţă”. Lectorul universitar a mai arătat că e nevoie să ne schimbăm: să nu mai trăim într-un glob de sticlă, adică să mergem la biserică, la rugăciune, dar să rămânem indiferenţi faţă de cei din jur şi mai ales faţă de aceste crime, care se întâmplă din diferite motive, dar mai ales din faptul că nu conştientizăm cu adevărat că „viaţa e un dar de la Dumnezeu”. „Dacă ştim că am fost creaţi de un Creator, atunci ştim că viaţa noastră are valoare. Trebuie să ajutăm femeia să cunoască ce înseamnă un avort. Dacă am salvat o singură fiinţă de la avort e ca şi cum am salvat întreaga lume”, a mai spus Eusebiu Borca.
Bărbaţii, vinovaţi pentru avort
Volumul „Avortul, ultima exploatare a femeilor” are 10 capitole şi evidenţiază faptul că avortul „a fost promovat invocându-se în mod fals drepturile omului, şi anume dreptul femeii de a dispune asupra corupului său. În plus, cartea prezintă rolul preponderent jucat de bărbaţi în legalizarea avortului la cerere şi în promovarea lui în întreaga lume ca pe o practică uzuală. „Devenit ultima formă de contracepţie, avortul deresponsabilizează total bărbatul într-o relaţie, oferindu-i argumentul perfect pentru a refuza să-şi asume rolul de tată. Aceasta are efecte nocive asupra femeii, crescând exponenţial şansele ei de a fi folosită pe post de obiect sexual. Astfel, în numele emancipării, femeia devine cu uşurinţă sclava sexuală a bărbaţilor şi i se refuză împlinirea ca mamă şi femeie, sub presiunea factorilor sociali”, mai subliniază autorul. Din carte mai reiese faptul că „avortul este o practică iniţial promovată de bărbaţi” şi că „feministele din secolul al XIX-lea se opuneau practicii avortului, considerând că aceasta înlesnea exploatarea sexuală a femeii”. În volum se vorbeşte şi despre trauma post-avort cu care rămâne femeia ce a recurs la un asemenea gest, datele statistice indicând că rata sinuciderii este de şase ori mai mare în rândul femeilor care au făcut avort.
