CLIO supărată pe REGE

• Vladimirescu, paşoptiştii, Cuza – fondatorii României moderne

• Regii de Hohenzollern au fondat Dinastia şi au continuat modernizarea României!

Într-un mesaj transmis de regele Mihai în 4 martie, cînd s-a hotărît să se retragă din viaţa publică, în favoarea principesei Margareta, Custodele Coroanei, se afirmă că – din cauza bolilor de care suferă – „această situaţie vine în anul în care Familia (regală) şi Ţara sărbătoresc 150 de ani de la FONDAREA DINASTIEI şi a STATULUI ROMÂN MODERN”.
De ce spunem că zeiţa istoriei, Clio, s-a supărat pe regele bolnav, aflat la venerabila vîrstă de 95 de ani?
Zeiţa Clio nu acceptă falsurile, însuşirile pe care unele personaje istorice şi le arogă în favoarea lor.
FONDATORII ROMÂNIEI MODERNE, a STATULUI ROMÂN MODERN – cum menţionează regele Mihai în mesajul său – nu au fost regii de Hohenzollern. O privire doar sumară în istoria românilor relevă faptul că FONDAREA STATULUI MODERN începuse cu o jumătate de veac înaintea fondării dinastiei prusace. PRUSACE! În tratatul de Istorie a românilor (vol. VII, tom I) sînt bine definite, de către istorici titraţi pentru acele perioade, etapele de fondare a României moderne:
a) Sub semnul primei fondări şi modernizări este înscrisă Revoluţia din 1821 a lui Tudor Vladimirescu, care, prin Proclamaţia de la Padeş (ianuarie 1821) concretizează „un plan de reforme” sub titlul „Cererile norodului ROMÂNESC”, subliniate şi în Proclamaţia de la Islaz (aprilie 1821). Aceste reforme alcătuiesc un „întreg sistem social-politic”, între care întronarea legilor pămîntene, a justiţiei, administraţiei, armatei, bisericii, fiscalităţii, reliefează ideile de „eliberare naţională”, de „unitate naţională”, deschizătoarele unui curs ireversibil de înnoire în fondarea ROMÂNIEI MODERNE!
b) În anii viitori, pînă la Revoluţia paşoptistă (1848/1849), au fost restaurate DOMNIILE NAŢIONALE după circa 150 de ani de fanariotism, DOMNIILE REGULAMENTARE etc.
Revoluţia română de la 1848/49 a înscris NAŢIUNEA ROMÂNĂ în „calendarul lumii”, după cum afirma marele istoric francez Jules Michelet (1798-1874), autorul a 17 volume ale „Istoriei Franţei”, care a susţinut şi popularizat în presa franceză Revoluţia de la 1848 şi Unirea Principatelor sub Cuza Vodă.
Revoluţionarii moldoveni aflaţi în Transilvania la Adunarea de la Blaj (3 mai 1848) au elaborat la Braşov (12 mai) un program intitulat „Principiile noastre pentru REFORMAREA PATRIEI”, care prevedea „unirea Moldovei şi Valahiei într-un singur STAT NEATÎRNAT ROMÂNESC”! Şi programul revoluţionarilor din Ţara Românescă  prevedea, în cele 22 de articole, „independenţa administrativă şi legislativă” a statului, iar Nicolae Bălcescu insista pe „Domnia poporului prin popor”, realizarea „UNITĂŢII NAŢIONALE”.
Din cauza înfrîngerii revoluţiilor române de către „reacţiunea internă şi intervenţia imperiilor vecine”, aceste programe s-au înfăptuit treptat, în mod specific, prin „întărirea conştiinţei naţionale a românilor din toate provinciile”.
c) În „Istoria poporului românesc”, marele istoric Nicolae Iorga, vorbind despre Unirea principatelor române din ianuarie 1859, subliniază că DOMNUL CUZA „se arată omul care putea să ieie pe umerii săi această povară – a UNIRII”. Domnul Al.I. Cuza a izbutit „să alcătuiască din Principatele anarhice UN STAT în care nicio putere străină să mai exercite vreun control”. Reformele lui Cuza – crearea Consiliului de Stat şi a Senatului, a Curţii de Conturi, în administraţie (judeţ, plasă, comună), legile rurală, electorală, a instrucţiunii publice, în justiţie (judecătorii, tribunale, Curtea de Casaţie, introducerea codurilor civil, penal, comercial), reforma agrară, secularizarea averilor mănăstireşti etc. – alcătuiesc titlul de glorie al lui Cuza.
Tot Iorga subliniază: „Cuza cîştigase partida (în tratativele cu Înalta Poartă, în 1861). El putea considera ceea ce cîştigase ca o mare realizare a Unirii, ca ÎNTEMEIEREA UNUI STAT NAŢIONAL ROMÂNESC şi, nu mult după aceea, el întrebuinţă numirea, adoptată în definitiv de toţi, de ROMÂNIA pentru STATUL înăuntrul căruia, sub UN SINGUR CÎRMUITOR, un MINISTERIU (Guvern), o Cameră, un STEAG şi o Capitală nu mai exista niciun fel de graniţă.
Cuza se simţea reprezentantul POPORULUI său, al GENERAŢIEI sale, ca acela care, însărcinat de luptătorii de la 1859, era dator să prefacă în fapt IDEALUL LOR POLITIC”.
Al.I. Cuza a fost ÎNTÎIUL DOMNITOR ÎNTEMEIETOR AL ROMÂNIEI MODERNE, şi nu Carol I.
Supărările pe care regele Mihai i le-a produs zeiţei Clio sînt generate de însuşirea de către regalitate a FONDĂRII şi a Statului Român Modern, cuprinzînd circa 50 de ani de istorie în care fruntaşii şi naţiunea ROMÂNĂ au pus temeliile şi au FONDAT ROMÂNIA MODERNĂ. Trebuie să se înţeleagă şi de către regalitatea de azi că ROMÂNIA NU S-A ÎNFĂPTUIT odată cu aducerea principelui Carol de Hohenzollern pe tronul vacant prin detronarea mişelească şi trădătoare de către „monstruoasa coaliţie liberal-conservatoare” a DOMNULUI CUZA (în 11 februarie 1866). Acad. Florin Constantiniu menţionează în „Istoria sinceră a poporului român” că, în cei 7 ani de domnie, Cuza a realizat mai multe reforme de fondare şi modernizare a ROMÂNIEI, cît în aproape cei 48 de ani de domnie a prinţului şi regelui Carol I!