Problema locurilor de muncă este una stringentă în Băseşti. Deşi există câteva ferme de creştere a animalelor şi o mică fabrică de mobilă, se pare că acestea nu sunt îndeajuns pentru a acoperi necesarul de locuri de muncă în comună.
În consecinţă, tinerii aflaţi în căutarea unui loc de muncă pleacă din satul natal în alte părţi, fie în ţară, fie peste hotare, pentru a-şi câştiga traiul zilnic, astfel că localitatea „îmbătrâneşte”, iar autorităţile nu prea au ce face în acest caz: „Ne-a scăzut foarte mult numărul populaţiei, asta-i o problemă. Avem puţin peste 1.800 de oameni în comună. Satul este îmbătrânit, tinerii sunt plecaţi, nu prea rămân aici. Mai avem şi ceva economie, cât de cât: o făbricuţă de mobilă, cu 50 de angajaţi, avem patru ferme la intrare în sat, una de găini şi trei de porci. Mai intră un ban la bugetul local şi de acolo.
După o fermă mai beneficiază şi primăria de câteva zeci de mii de lei la buget, numai că soluţia pentru populaţie nu e asta”, a declarat Ioan Călăuz, primarul comunei Băseşti.
Sătenii îşi găsesc de lucru prin ţară
Majoritatea sătenilor îşi găsesc de lucru departe de casă. Este şi cazul unui tânăr care tocmai a fost angajat pe litoralul Mării Negre, urmând să plece zilele acestea: „Sunt aici în comună meseriaşi, începând de la electricieni, instalatori, tâmplari şi vă daţi seama că nu prea este unde lucra la noi în sat. Ar fi o soluţie să mergi la Cehu Silvaniei, dar, dacă nu există transport asigurat, nu ai cu ce să mergi dimineaţa la ora 6 şi să te aducă după serviciu, atunci nu se poate.
Aşa că alternative nu prea avem decât să lucrăm pământul, să ţinem animale şi cam asta ne este viaţa de zi cu zi. Eu sunt tehnician electrician şi instalator şi trebuie să plec la Jupiter, că doar acolo mi-am găsit de lucru un post bun. Merg şi fac montaje la foişoare, fac partea electrică cu tot ceea ce aparţine de lumini. Voi merge acolo, cu contract legal, până în luna octombrie”, a declarat Ionel Tiseliţă, localnic din Băseşti.
Oamenii abandonează terenurile, mergând la lucru departe de casă
Tinerii sunt forţaţi să nu-şi mai lucreze terenurile în favoarea unui loc de muncă bine plătit, dar departe de casă. Astfel, ei îşi lasă familiile şi pleacă pentru a le câştiga banii necesari traiului zilnic: „Pe data de 18, luna aceasta, am făcută angajarea şi deci trebuie să fiu acolo. Gândiţi-vă că am acasă două hectare şi jumătate de pământ, cu livadă şi l-aş putea lucra ca să ne punem de toate, dar ne trebuie şi bani acum, aşa că ne lăsăm familiile şi plecăm. Dacă nu ai resurse financiare constante, cu ce să trăieşti?! 
O pâine îţi trebuie, o mâncare la fel!”, a conchis Ionel Tiseliţă. Dacă unii pleacă la muncă departe de casă, alţii sunt totuşi mai norocoşi. Ei şi-au găsit un loc de muncă mai aproape, dar nici lor nu le este uşor: „Simţim lipsa locurilor de muncă. Este greu, pentru tineri mai ales, că nu au ce lucra aici şi atunci sunt forţaţi să meargă în alte părţi să-şi câştige un ban, aşa că pleacă prin ţară sau peste hotare. Mulţi sunt duşi de la noi din sat dincolo şi nu se mai întorc. Eu am noroc totuşi că mi-am găsit de lucru la servicii funerare în comuna vecină, Ariniş. Însă e foarte greu, din cauză că toată ziua stau numai în soare, de dimineaţa până după-masa”, ne-a spus Claudiu Andron, sătean.
Străinătatea, o altă soluţie
Dacă tinerii nu îşi găsesc un loc de muncă mai aproape, în ţară, atunci ei îşi încearcă norocul peste hotare şi nu se mai întorc în satul natal, decât rar şi doar pentru perioada vacanţei: „Fiul meu este plecat din ţară la lucru, de ani buni, şi nu vine decât rar pe acasă. Aici nu a avut la ce să stea, că are familie şi trebuie să o întreţină. Acolo măcar are un loc de muncă şi câştigă binişor. Mai vine prin sat de sărbători sau câteodată în concediu, dar nu prea des. Vorbim la telefon aproape în fiecare zi. Nu cred că o să se mai întoarcă de tot aici în comună, nici el şi nici nepoţii, care s-au obişnuit printre străini şi cred că o să rămână şi ei să muncească tot acolo când o să crească”, ne-a explicat şi tanti Ioana.
Cu toate că cifrele situează Maramureşul sub media pe ţară în ceea ce priveşte rata şomajului, realitatea în satele de la noi este alta. Astfel, judeţul nostru a înregistrat, la finele lunii februarie 2016, aproape 7.000 de şomeri. Dintre aceştia, aproximativ 2.000 primesc indemnizaţie, reprezentând 28,10% din totalul persoanelor înregistrate, în timp ce restul de 5.000 au depăşit perioada maximă de primire a unui ajutor financiar sau, mai pe româneşte, nu mai au niciun venit înregistrat.
