Din câte ştiu, niciodată noi, românii, nu am avut încrederea că Răsăritul cel Mare ne va fi de ajutor. Experienţa istorică vine ca argument pentru prudenţă. Liderii marelui imperiu ne-au luat şi dat, după vremi, teritorii şi sentimente. Generaţia din care fac parte şi eu a prins sfârşindu-se una dintre cele mai acute cotropiri ale României sub formă ideologică. Bolşevizarea României, ştim limpede, a distrus la propriu o mare parte a elitei româneşti. Mărturie este Memorialul de la Sighet. Ca locuitor de graniţă, am fost crescut cu gândul că liniştea la hotare este partea cea bună şi necesară a timpului pe care-l trăim. Mai ales pentru cei ce vin. Cea mai la îndemână este înţelegerea. Numai că fiecare înţelege ce vrea din lume. Simt un duh rău prevestitor al radicalizării posibilelor conflicte. Cu fiecare an ce trece, Rusia se îndepărtează de Occidentul care a contribuit serios la modernizarea ei. Tolstoi este scriitorul care a ilustrat cu prisosinţă acea realitate. Acum, Rusia consolidează securitatea Mării Caspice, a înhăţat Crimeea, stabileşte o alianţă militară cu China, alimentată de petrol şi arme moderne, trimite mesaje din ce în ce mai agresive, cu un conţinut deschis, lumii euroatlantice. În ultimii ani, Putin a ţinut cu orice preţ să-şi fixeze atitudinea printr-o politeţe ofensatoare în dialogurile cu liderii dinspre Apus. A fost reactivată doctrina Brejnev a dreptului de control asupra suveranităţii statelor vecine, prin contestarea vehementă a instalării scutului antirachetă. La început în Cehia şi Polonia. Şi acum în România. De Spania nici nu aminteşte, deoarece este departe şi nu intră în sfera lui de interese. În vecinătatea imediată a acestor orgolii se află România şi Republica Moldova. De la o vreme încoace, oficialii de dincolo de Prut, se vede limpede, au atitudini oscilante în legătură cu România. Ruşii le dau petrol şi curent electric şi le cumpără din nou vinurile. România este în cumpănă. În ultima lună, asistăm la declaraţii ofensatoare venite de la Kremlin. De la însuşi Putin. Domnul Robert Wolk, adjunct al Secretarului american pentru apărare, a declarat la Washington: „Ameninţările ruşilor la adresa României şi Poloniei sunt de necrezut”. Extrem de rar s-au auzit asemenea vorbe, constată corespondentul nostru la Bruxelles. Semn că lucrurile s-au tensionat până la o limită periculoasă. Se anunţă că a apărut linia roşie care nu trebuie depăşită pentru a ocoli o confruntare despre care nici nu-i bine să vorbim. Cine a urmărit cu atenţie, din anul 2012, America şi-a redus prezenţa militară în Europa ca un semn că va lucra în parteneriat cu Moscova. Atitudinea ruşilor i-a făcut pe americani să-şi schimbe planul pentru anul fiscal viitor. Kremlinul a fost extrem de deranjat de invitaţia făcută Muntenegrului de a se alătura Alianţei, socotind că mica ţară face parte din sfera de influenţă rusească în Balcani. La care se adaugă inaugurarea bazei de la Deveselu. Rusia poartă un teribil război mediatic împotriva Uniunii Europene şi NATO. Rusia se socoteşte o entitate paşnică, promotoare a idealurilor cooperării între popoare, care nu ameninţă, ci doreşte să te strângă în braţe până îţi dai duhul. Deosebirea dintre Bucureşti şi Moscova e mai adâncă decât asemănarea. Cred că este adevărată spusa. Cert este că asistăm la o militarizare puternică a flancului estic al Uniunii Europene. Candidata la preşedinţia Franţei a anunţat că prima ei acţiune majoră va fi recunoaşterea anexării Crimeii de către Rusia. România unde se află? Pe linia roşie a unui posibil conflict. Doamne, fereşte! Mai aud ceva care nu sună bine. Pentru a evita un conflict nuclear, se lucrează la câteva tipuri de conflicte clasice, pentru cucerirea ori menţinerea unor teritorii. Într-o astfel de lume în care circuitele se înroşesc, se mişcă trupe, diplomaţia românească nu se prea vede. Cu emoţie aştept Summitul NATO de la Varşovia. Unde vom afla nevoile de securitate ale României. Acolo, diplomaţia românească trebuie să arate ce poate, deoarece ţine direct de supravieţuirea naţională. Asta se spune la Bruxelles, nu pe Uliţa Bisericii, unde, deocamdată, este multă linişte. De aici văd linia albastră a orizontului.
