Noii consilieri şi primarii aleşi în 5 iunie 2016 ar trebui să îndrepte fondurile bugetare spre sportul şcolar şi de masă, în locul celui profesionist. Administraţia publică locală este obligată prin Legea 195/2006 să asigure infrastructura pentru practicarea sportului şi să susţină cu prioritate sportul pentru toţi!
Mişcarea fizică este o nevoie a oamenilor, cu toţii iubim întrecerea şi încercăm mereu să ne depăşim unii pe alţii. Mingea este făcută să fie bătută în timpul liber, de tineri şi bătrîni, în cadrul unor cluburi de amatori, organizate de şcoli, primării, asociaţii sau firme. Sportul înseamnă sănătate. Bună este şi plimbarea pensionarilor pînă la piaţă, dar etapa aceasta trebuie depăşită. În Occident, toată lumea face sport, cei tineri la şcoală, gratuit, iar adulţii, în cadrul unor cluburi cu cotizaţie sau abonament.
De regulă, sportul profesionist este susţinut de sponsori, televiziuni şi spectatori. Sportul pentru amatori se distinge clar de cel profesionist, dar au în comun faptul că oamenii iubesc jocul. Cei mai precişi fotbalişti amatori vor fi cumpăraţi şi salarizaţi de cluburile profesioniste. Un sport de masă extins va produce şi sportivi de top, acesta este mersul normal. La competiţiile profesioniste, se intră cu bilete plătite de spectatori, nicidecum de sponsori sau din bugetul local sau naţional. Sportul profesionist nu mai este un joc de dragul întrecerii, ci o competiţie transformată în afacere, în care un investitor introduce capital şi scoate profit. Jucătorii sînt vînduţi sau schimbaţi sau împrumutaţi – o aberaţie a zilelor noastre!
Sportul este un joc nobil, dezinteresat, miza fiind depăşirea piedicilor puse. Sportivii ne arată că omul are o dimensiune psihologică sisifică, va încerca din nou şi din nou, pînă cînd va reuşi să trimită mingea în poartă, iar atunci va striga Victorie! Este cu adevărat o victorie să cîştigi prin exerciţiu precizia de a marca golul. Piciorul sigur dă o dovadă că şi mintea este precisă. Sportivii sînt admiraţi, puterea lor fizică este dublată de inteligenţă. Omul care practică sportul va fi mai bine pregătit pentru a folosi vîntul favorabil, pentru a meşteşugi, pentru a lucra, a inventa, a crea…
Sportivul profesionist nu mai face mişcare din plăcere, nu mai este un joc, iar meciul aduce ziua plăţii, dacă învinge. Cine pierde meciul pierde şi banii. Locul I ia potul, ceilalţi se umplu de emoţii negative şi de stres. Sportul este un fel de război în care banul devine o miză. Capitalismul este asociat şi cu spectacolul sportiv. Investitorii cîştigă, în top fiind fotbalul, regele sporturilor, ce atrage la EURO 2016 milioane de spectatori şi sute de milioane de telespectatori.
Campionatul european de fotbal din Franţa se ţine, din nefericire, sub imperiul fricii teroriste, spectatorii se tem de atacuri şi reacţionează violent chiar şi între ei, pentru a-şi masca teama. De data aceasta, Papa de la Roma n-a mai trimis un mesaj de respect, ca în urmă cu patru ani (fotbalul ar fi o şcoală a spiritului de grup şi a respectului pentru corpul uman). Sportul se practică din vechea Antichitate, însă învingătorii primeau lauri pe frunte. Astăzi, onoarea e înlocuită de bani în cont – cu toate că nimeni nu recunoaşte degradarea.
Avem nevoie de sport pentru recreere, ca activitate dezinteresată, ca joacă, dar mai ales ca medicament – mişcarea fizică este cel mai ieftin medicament. Meciurile privite la televizor şi la stadion duc la sedentarism şi stres mai mare (dacă nu pentru albanezi, duminică va fi pentru români). Pentru a fi un popor de oameni învingători, bugetul public alocat ar trebui dirijat de acum înainte cu prioritate spre sporturile de masă şi amatori. Atunci vor apărea şi performanţe olimpice!
