După cum aminteam, Simpozionul naţional „Cultură şi civilizaţie”, de la Săliştea de Sus, ediţia a VIII-a, a fost onorat şi de acad. Mircea Dumitru, din luna iulie a acestui an, ministru al Educaţiei Naţionale şi al Cercetării Ştiinţifice. Este membru corespondent al Academiei Române, profesor la Departamentul de Filozofie Teoretică al Facultăţii de Filozofie din Cadrul Universităţii din Bucureşti, al cărui rector a fost până la ocuparea fotoliului de ministru. Mircea Dumitru a obţinut titlul de doctor în filozofie la Universitatea Tulane din New Orleans iar al doilea doctorat l-a susţinut la Universitatea din Bucureşti. Deşi mi-am propus să nu mai scriu despre demnitari trecători, cele două zile petrecute în oraşul de pe Iza au fost un cadru prielnic pentru a desprinde câteva idei care privesc situaţia învăţământului românesc. Păcat să nu le afle şi cititorii ziarului nostru. A fost propus de premierul Dacian Cioloş, iar după un moment de gândire a acceptat. L-am remarcat încă în urmă cu 4 ani, ca fiind singurul conducător al unei instituţii de învăţământ superior care nu a lăsat nelimpezită acuza de plagiat în cazul lui Victor Ponta. De altfel, mai zilele trecute, ministrul a semnat retragerea titlului de doctor fostului premier. Cum ne spunea în oraşul de pe Iza, în cercuri mai restrânse, că este decis să ia măsuri în cazul tuturor doctoratelor obţinute dubios. Tocmai pentru ca învăţământul superior şi şcolile doctorale să-şi recapete încrederea cuvenită. Comunicarea omului de ştiinţă s-a referit la lectura lui Eminescu din Kant. Dar nu am ratat ocazia să-l întreb, în discuţii libere, care sunt priorităţile mandatului de ministru al Educaţiei Naţionale. Mi-am notat câteva. Pentru învăţământul preuniversitar s-a gândit la relansarea învăţământului profesional şi tehnic. Vechile şcoli profesionale vor fi aduse la un nou nivel legislativ, aşa încât firmele să fie preocupate în a forma ucenici, adică să înveţe o meserie. Ne-a asigurat că toată chestiunea are un caracter precis. În primul semestru din noul an şcolar să înceapă acest sistem dual. Pentru aceasta este nevoie de colaborarea mai multor ministere. Specialistul în logică şi-a manifestat îngrijorarea de faptul că 30.000 de elevi nu au promovat bacalaureatul. Adică atâţia tineri care intră în viaţa activă fără să ştie ce vor face mai departe. Nu au un statut limpede. Nu au o meserie. Am adus în discuţie profilul educaţional al cadrului didactic. M-a trimis la o întâlnire regională de la Braşov unde, imediat după ce a ocupat postul de ministru, a făcut posibil un dialog deschis. Sistemul educaţional trebuie „reformat şi îmbunătăţit” în momentul de faţă, pasul necesar care trebuie făcut este acela de a forma profesori. Am mai reţinut o idee de la domnul ministru. Spunea: „performanţa în educaţie nu înseamnă doar excelenţă, ci şi capacitatea de a lucra cu elevi în medii defavorizate, de a reuşi menţinerea lor în şcoală cât mai mult posibil pentru a evita abandonul sau de a le creşte capacitatea şi şansele de a reuşi în viaţa şcolară”. O constatare tristă a ministrului: în ultimele două decenii – poate mai puţin – Universitatea din Bucureşti nu are candidaţi care să fi absolvit o şcoală din mediul rural. Da, spuneam recent că satul românesc este rezervor de inteligenţă, cu condiţia să fie robinetul deschis. O altă idee desprinsă din dialogul în oraşul de pe Valea Izei este depolitizarea învăţământului preuniversitar. Dar acest proces nu se face în termeni de urgenţă. Am înţeles că se vor organiza concursuri pentru directorii din învăţământul preuniversitar chiar din această toamnă. Mai are o părere domnul ministru: mandatele directorilor de şcoli să fie de două. După ce mi-am închis carnetul de reporter mi-am adus aminte că din decembrie 1989 România a avut vreo 24 de miniştri ai Educaţiei. Fiecare cu legea lui. Domnului Mircea Dumitru i se încheie mandatul peste trei luni. Face proiecte pe termen mai lung. A dat un ton. Să vedem cine pune muzica pe note. E adevărat, după alegerile parlamentare se pot întâmpla şi lucruri pe care astăzi nu le bănuim. Acolo, la Săliştea de Sus, într-o atmosferă intelectuală, de dorit extinsă, domnul ministru mi s-a părut un om care ştie ce vrea. Să vedem ce vor şi alţii.
