Ministrul Mediului şi Pădurilor, Cristiana Paşca-Palmer, intenţionează să modifice reglementările privind stabilirea cotelor de vînat, punîndu-şi în jos autoritatea sa administrativă. Actul este curajos, dar are puţine şanse de reuşită, deoarece puternicii zilei sînt posesori de armă de vînătoare şi uniformă verde, iar timp pentru a propune modificarea Legii vînătorii nu mai are. Parlamentul viitor va fi cel obligat să europenizeze Legea vînătorii, actuala reglementare fiind dată în favoarea vînătorilor, fără să ţină cont de proprietarii de păduri şi terenuri agricole!
Deocamdată, ministrul Mediului a suspendat procedura emiterii ordinului de ministru care ar fi permis recoltarea a 1.691 de animale sălbatice (urşi, lupi, rîşi), ceea ce lasă de înţeles că aceste cote se stabilesc la întîmplare, fără un studiu privind oportunitatea acţiunii. Cotele sînt repartizate apoi pe fondurile de vînătoare din ţară şi vînătorii români sau străini plătesc bani mulţi pentru a împuşca un urs brun şi a obţine un trofeu de vînătoare frumos. Ni se zbîrleşte părul pe cap gîndindu-ne la Ceauşescu şi la partidele sale de vînătoare! Atunci exista un singur vînător care îşi permitea să împuşte tot ce îi cade în bătaia puştii. Acum sînt circa o sută de mii de vînători care oscilează între legalitate şi braconaj… Statul nu reuşeşte să-i controleze, după cum recunoaşte cu jumătate de gură ministrul Mediului.
Pe lîngă cotele pentru carnivore, vînătorii primesc drepturi de vînătoare cu mult mai mari pentru căprioare, mistreţi, fazani şi alte specii de vînat cu păr sau cu pene, care se transformă în … carne proaspătă şi ecologică. Cu un cartuş de zece lei, vînătorii procură din „măcelăria din pădure” un mistreţ întreg – afacere foarte bună pentru cei care se asociază şi concesionează fonduri de vînătoare. Proprietarilor de păduri li se interzice, sub pedeapsa cu închisoarea, să vîneze animale sălbatice – sînt obligaţi să devină membri ai unei asociaţii de vînătoare şi să participe la licitaţie. Cu alte cuvinte, proprietarul de pădure este obligat să permită vînătorilor să vîneze, nu se poate opune, în nici un caz, chiar dacă deţine 1.000 ha de pădure într-un fond de vînătoare de 2.000 ha. Aceeaşi situaţie este şi pentru terenurile agricole, vînătorii au dreptul să vîneze pe aceste pămînturi organizate ca fonduri de vînătoare. Dacă mistreţii fac pagube în culturile de cartof şi porumb, dacă ciutele distrug recolta din viile şi livezile de lîngă pădure, fermierii şi ţăranii nu sînt despăgubiţi nici de asociaţiile de vînători şi nici de stat (prin Ministerul Mediului şi Pădurilor). Nimeni nu-şi asumă răspunderea pentru pagubele făcute de animalele sălbatice în culturile agricole şi în turmele de animale domestice. Ei bine, situaţia aceasta trebuie oprită, relaţia de favorizare dintre stat şi vînători, în defavoarea proprietarilor de fond funciar şi silvic, este obligatoriu să înceteze.
La întrebarea ale cui sînt animalele sălbatice, ni se răspunde că ale statului. Dar ministrul spune că nu dispune de personal de control, ci asociaţiile de vînătoare au obligaţia să alunge animalele sălbatice din preajma localităţilor. Iar vînătorii susţin că ei au contract cu Ministerul şi îşi îndeplinesc toate obligaţiile. Iată cum pisica moartă este aruncată de la unul la altul, de vechea Lege a vînătorii. De aceea trebuie o nouă lege, noi reglementări, iar ministrul Pădurilor le poate iniţia, chiar dacă mai are două-trei luni de mandat. Vînarea animalelor sălbatice sănătoase trebuie stopată!
