Omul compromisurilor

0
435

Dacian Cioloş crede că viitorul Parlament îl va menţine în funcţia de prim-ministru al României, fără să fie membru al vreunui partid şi fără să-şi declare simpatiile politice. Acest joc la două capete aduce o inovaţie în politica românească, politicianul fără de partid, partidul fără de politică, punînd sub semnul întrebării ideea de pluralism politic. Fostul comisar european pentru agricultură lasă impresia că ar dori ca toate partidele să îl susţină, iar el să conducă Guvernul pe mai departe, prin metoda compromisurilor, pe care a aplicat-o şi pînă acum. Nu credem că acest cameleonism politic va avea succes, ar fi un pas înapoi pentru România şi pentru noi, contribuabilii care dorim o guvernare corectă!
Dacian Cioloş se laudă cu rezultate economice foarte bune, acesta este argumentul său forte pentru a fi menţinut în post. Economia se găseşte într-o situaţie macro economică favorabilă, dar şi pericolele pentru anul viitor sînt de o amploare fără de precedent. Putem intra în colaps bugetar. Riscul de ţară este foarte ridicat, ceea ce reprezintă un paradox şi o problemă pe care Guvernul politic o va gestiona cu mai puţine convulsii. Platforma „România 100” aduce idei de reformă, aflăm că totul trebuie reformat, nimic din ce am făcut în 26 de ani nu este bun. Am mai întîlnit astfel de politicieni care susţin că ar fi bine să întoarcem lucrurile pe dos, iar rezultatele au fost negative. Nu dorim să mai trecem prin aceste furci caudine ale reformelor cu orice preţ, de dragul lui Cioloş. Viitorul prim-ministru ar trebui să fie un om practic, nicidecum un birocrat.
Alegerile vor aduce la putere un partid de stînga, cu ceva mai social şi mai deschis pentru revoluţiile sociale noi, ori unul de dreapta, susţinător al economiei şi mai apt să conserve calea liberală tradiţională. Din păcate, partidele nu se menţin pe o cale ideologică fermă, ci schimbă macazul ideologic şi oscilează cu maximum de oportunism.  Dacian Cioloş a prezentat o platformă de guvernare ce ar trebui să atragă adeziunea întregii clase politice, ceea ce nu este posibil, sau mai precis este posibil într-o dictatură. Atunci cînd partidele nu se confruntă, nu se provoacă, nu discută, pentru cetăţeni este un semnal de alarmă. Puterea şi opoziţia au rol de a-şi evidenţia reciproc slăbiciunile, de a menţine disputa politică vie, pentru a-şi atrage propriul electorat. Dacă partidele ar accepta un premier comun, următorul pas ar fi comasarea tuturor partidelor într-unul singur şi ne-am întoarce la unicul PCR! Să privim în curtea Statelor Unite, lupta politică pentru preşedinţie a dezvăluit ce gîndesc candidaţii şi alegătorii au avut prilejul să-i cunoască pe competitori cu adevărat. Dacian Cioloş a fost soluţia de avarie, iară nu de salvare. Politicienii trebuie să plece cînd nu mai avem nevoie de ei!
Partidele rămîn să-şi joace rolul constituţional pe care îl asumă. Puterile în stat nu pot fi manevrate după dorinţa unui politician, ci echilibrul lor rezultă din alegeri libere. În lupta pentru voturile cetăţenilor majori, partidele folosesc şi mijloace neortodoxe, precum insulta şi calomnia, şi în aceste cazuri ar trebui să intervină preşedintele ţării, Klaus Iohannis, însă nu reuşeşte să fie arbitrul scenei politice, ci intră şi el în luptă, protejat de imunitatea funcţiei. Generalizînd cazurile particulare, Iohannis cade în populism şi extremism, tendinţe pe care ar avea obligaţia să le combată ca şef al statului şi preşedinte al tuturor românilor.
Mărind salariile unor categorii sociale, prin OUG, premierul Dacian Cioloş a deschis cutia Pandorei. Alt rău mai mare nu putea să ne facă! În an electoral, a folosit funcţia pentru a-şi atrage simpatizanţi şi a obţine capital politic, părăsind rolul de tehnocrat şi premier de tranziţie pe care l-a primit. Acest stil de politician lent şi ezitant se potriveşte cu preşedintele, fiind creat un banc pe această temă: cercetătorii au descoperit o nouă particulă atomică, cea care numa şede…
Europenismul lui Dacian Cioloş este punctul său forte, ar fi o soluţie doar dacă ar apărea şi la noi partide extremiste, de stînga sau de dreapta, eurosceptice. Avantajele europenizării ţării sînt vizibile în îmbunătăţirea nivelului de trai a milioane de români. Dar alte milioane de oameni săraci trebuie susţinuţi de stat, adaptînd politica la nevoile lor, deschizînd guvernarea spre societate, iară nu spre cei care au salarii publice mai mari decît munca nenormată pe care o fac, cum greşit a procedat Cioloş.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.