În 31 octombrie 2016, Federaţia Sanitas va intra în grevă generală, dacă pînă atunci Guvernul nu va accepta revendicările sindicaliştilor. Situaţia este fără de precedent, deoarece pe termen nelimitat va fi întreruptă activitatea în sistemul sanitar şi de asistenţă socială, va lucra 30% din personal, iar 70% va fi în grevă. Prim-ministrul Dacian Cioloş ar face bine să acorde importanţă acestei greve anunţate, în loc să intre în precampanie electorală. Preşedintele Klaus Iohannis ar trebui să intervină şi el în acest conflict dintre salariaţi şi executiv.
Problema a apărut în luna iunie 2016, cînd Guvernul a emis Ordonanţa de Urgenţă nr. 20. Sindicatul Sanitas nu a fost de acord cu grila de salarizare, deoarece sînt defavorizaţi asistenţii medicali cu studii medii faţă de cei cu studii superioare, şi nici cu calculul sporurilor la salariu, discriminatoriu pentru categoriile de personal. Guvernul a fost pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă! Cioloş nu a ţinut seama de părerea sindicaliştilor, aşa că „Sanitas” a declanşat conflictul de muncă. La greva generală, vor participa salariaţii din spitale, din serviciile de asistenţă socială, personalul TESA, sindicaliştii din medicina şcolară, angajaţii din direcţiile judeţene de sănătate publică şi personalul medical şi auxiliar din creşe (în Baia Mare, funcţionează patru creşe.)
Guvernul Cioloş a încercat, oarecum de bună-credinţă, să aplice în sfîrşit Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi în luna iunie 2016 a emis OUG nr. 20, acordînd coeficienţii de ierarhizare şi clasele de salarizare prevăzute în lege, nepuse în plată pînă acum din considerente financiare. Cioloş credea că îndreaptă multe inechităţi. Însă nu a acceptat punctul de vedere al sindicatelor, care l-au avertizat că între asistenţii medicali cu studii diferite (medii, postliceale şi superioare) şi cu aceleaşi atribuţii se creează diferenţe salariale prea mari, de 600 de lei pe lună. La fel, şi între lucrătorii din unităţile clinice şi cele neclinice. Sanitas cere să se aplice principiul „pentru muncă egală, salarizare egală”. Conform Codului Muncii, salarizarea se face pe baza normării pentru toate posturile. Şi pentru salariaţii care au grijă de persoane cu handicap grav, şi pentru cei din spitalele clinice, şi pentru cei din cabinetele şcolare cu important rol preventiv.
Nu este uşor să măsori munca fiecărui salariat şi să stabileşti salariul, dar Codul Muncii tocmai asta le cere angajatorilor, să cuantifice timpul de muncă şi să stabilească atribuţiile. Corect şi legal este ca personalul bugetar să fie normat şi salarizat corespunzător, după sarcinile îndeplinite şi după calitatea muncii prestate. La ora actuală, în sistemul bugetar, unii muncesc pe rupte, în condiţii grele (nu este uşor să ai grijă de un bolnav sau de o persoană cu handicap), iar alţii primesc salarii pe criterii aleatorii.
Sindicatul Sanitas cere: includerea în OUG 20 a salariaţilor din asistenţa socială (sînt 80.000 pe ţară, 2.000 pe judeţ) şi a celorlalţi care au fost excluşi; diminuarea diferenţelor salariale – prin creşterea salariilor mai mici; calcularea sporurilor ca procent din salariul actual; elaborarea unui normativ de personal după legea europeană; stabilirea salariilor prin normare şi negociere cu salariaţii – nu prin impunere, după voia unuia.
Sînt cereri drepte şi scopul este unul singur, ca actele medicale să fie de calitate şi remunerate corespunzător. De aceea, cei de sus trebuie să asculte ce au de spus lucrătorii aceştia, iar greva să fie anulată!
