Mare vînzoleală în partidele politice cu alcătuirea listelor. Ca oameni de rînd chestiunea nu ne prea acaparează deşi ar trebui să fim extrem de atenţi. Ceea ce văd în spaţiul public este o lentoare din partea trecătorilor care nu pune în mişcare nici măcar curiozitatea. Ştiţi de ce? Listele nu sînt trecute prin filtrul celor mulţi ci ei se numesc între ei. Ei se elimină între ei. Aşa-i făcută rînduiala în partide şi nu prea ai ce face. Afli din presă cine este pe un loc sau altul. De cîţiva ani se bate monedă pe reforma clasei politice. Ce înseamnă asta? Unii zic să fie promovaţi tinerii. S-au făcut şi asemenea cutezanţe şi în mare parte s-a dat greş. În toată agitaţia din preajma alegerilor sînt semne că reforma clasei politice se află în blocaj. Partidele permit, în continuare, candidaturile unor cercetaţi sau chiar condamnaţi penal. Noile partide sînt dezavantajate în cursa pentru Parlament chiar de legea electorală. Electoratul aşteaptă ziua de 11 decembrie şi viaţa merge înainte. Din păcate partidele nu caută biografii cu experienţă. Oameni cu studii cinstite, cu expertiză confirmată rămîn în afara sferei politice. Pe de o parte au fost lăsaţi pe margine prin tot felul de tertipuri. Pe de altă parte oamenii de nădejde, cînd văd ce li se întîmplă altora, îşi văd de viaţa lor. Îşi pierd orice poftă de politică. Cred că este nevoie de o altă lege electorală. Analiştii spun că partidele sînt uzate moral, nu dispun de oameni cu viziune, nu prea au doctrină nici proiect serios pentru ţară. Apropo, cine s-a interesat de ocrotirea capitalului românesc? Numai vorbe şi amăgiri pe această temă. Aud în fiecare seară: statul român trebuie reconstruit. Dar cu cine? Nu vedeţi că sînt propuşi diverşi oameni pe liste? Ei sînt moştenitorii propriei lor condiţii parlamentare. Cred în Parlament ca expresie a democraţiei. De aceea pretind ca acolo sus, să fie oameni care să gîndească nu să ridice doar mîna.
Justiţia, este adevărat, a mai rărit clasa politică de unii corupţi. Dar efectele sînt minime pentru ca statul să dea semne de însănătoşire. Ce te pune pe gînduri este că cei dovediţi furători sînt consideraţi de electorat (nu de tot) buni pentru Parlament. Iar ei îşi doresc să rămînă acolo unde au fost. Privesc spre scaun cu mentalităţile de moştenitori. Mai sînt scoşi de la naftalina timpului personaje dubioase. Ciudat că oamenii noi, care ar putea da un alt ton legislativului, nu au forţa şi priceperea (nici bani) să convingă electoratul. Frica de eşec îi îndepărtează de cursă. Cunosc oameni cu har şi inteligenţă care ar putea fi o voce. Unii chiar au fost. Dar sînt lăsaţi la o parte. Mulţi s-au umplut de lehamite. Este celebru cazul academicianului Dinu C. Giurescu, care a rezistat doar vreo doi ani în Camera Deputaţilor. A avut intervenţii de luat în seamă pe teme esenţiale pentru destinul României. A vorbit de multe ori de la tribuna Parlamentului despre istoria în şcoală, despre limba română, despre ameninţările care privesc Transilvania dar nimeni nu l-a luat în seamă. Îmi spunea un prieten al Domniei Sale, la Săliştea de Sus, că distinsul istoric a fost umilit de un deputat prin cuvinte necuviincioase. Aşa că s-a retras din Parlament. A simţit că este inutil. El, istoricul Dinu C. Giurescu. Culmea că nimeni nu i-a dus dorul. Este limpede că elitele acestei ţări nu îşi află locul acolo unde se fac legi. Se preferă în mare parte mediocritatea. Nu înţeleg politica partidelor în această direcţie. Am crezut că schimbarea se va produce real şi eficient la aceste alegeri. Listele pe care le cunosc nu-mi dau nici un motiv de încurajare. Şi în Maramureş ritualul moştenitorilor este o realitate. Cei care doriţi să vă confruntaţi cu electoratul încă o dată răspundeţi: ce aţi făcut pentru colegiu în ultimii patru ani? Pe această temă voi reveni cînd se vor aşeza apele. Cît despre partidele noi, ca semn al înnoirii, soluţia e utilă dar neputincioasă. E nevoie de bani cinstiţi pentru o ţesătură naţională. Să nu renunţăm la speranţă!
