A avea o afacere în domeniul creşterii animalelor în ziua de astăzi, nu mai este rentabil cum era pe vremuri. Valorificarea produselor se face greoi. Nici preţurile nu mai sunt ce erau cândva. Acestea au scăzut în ultimii doi ani aproape la jumătate.
Nici guvernanţii nu se apleacă aşa cum ar trebui asupra domeniului agriculturii, aşa că le fac viaţa şi mai grea fermierilor: ”Am o fermă de trei sute de oi. Mai lucrez şi teren, în jur de 15 hectare. Ferma este în Ulmeni, iar terenul în împrejurimi. Afacerea este una de familie, suntem implicaţi cu toţii. Însă este foarte greu din toate punctele de vedere, din cauză că agricultura este ultimul domeniu de care se ocupă cei ce ne conduc”, a spus Severica Covaciu, fermier din zona Ulmeni.
Preţurile sunt foarte mici
Pe lângă problema preţurilor mici la carnea de oi, mai apare şi cea a pieţei de desfacere a produselor de acest gen. Fermierii găsesc greu clienţi şi mai ales din cei serioşi: ”Producem cam tot ce se poate de la oi. Valorificăm mieii în ajun de Paşte. Preţurile în schimb sunt foarte mici faţă de anii trecuţi. Am încercat să ţin berbecuţii şi apoi să-i vând, dar preţurile sunt la fel de mici în acest moment. Mai mult, nu găseşti un achizitor serios, sau să ai încredere, că e foarte greu”, ne-a explicat Severica Covaciu. „În acest moment este o perioadă chiar grea, din cauză că nu sunt preţuri la miei, nici la lână. Multă lână se aruncă pentru că nu ai ce să faci cu ea. Nu primeşti nici măcar un leu. Anul trecut a fost doi lei, acum nu iei mai nimic pe ea. Deci din punctul acesta de vedere este foarte dificil, dar ca şi zonă, ca şi potenţial de creştere a animalelor, Maramureşul este regiunea care poate să prospere prin creşterea animalelor pentru că nu merge la noi cultura mare”, a precizat Gheorghe Buda, fermier din zona Chioar. „Nici mieii nu se mai vând bine. Mie mi-au plătit la 7 lei, 7,5 lei pe kilogram, în condiţiile în care acum trei ani am dat carnea cu 10 lei kilogramul. Nici laptele nu-l putem vinde. Subvenţiile nu vin la timp. Blana oilor, uite-o acolo, e tunsă şi stă depozitată lângă staul pentru că nu o ia nimeni. În timp, dacă nu se schimbă ceva în bine, va dispărea oieritul”, a spus Augustin Simion Ungur, cioban şi proprietar de oi din Vălenii Lăpuşului.
Şi ciobanii buni sunt „păsări rare”
Nici ciobani nu găsesc fermierii, deşi ar plăti salarii bune pentru aceştia. Deşi să plăteşti un cioban în ziua de azi nu e chiar ieftin, se pare că meseria de cioban este din ce în ce mai rară: ”În acest moment pot spune că nu este rentabil să fii fermier în România, să ai o fermă de animale. Din păcate nu mergi în profit. Pot spune cu mâna pe inimă că acest gen de afacere nu merge. Ca „meniul” să fie complet, nu-mi găsesc nici oameni care să vrea să lucreze în fermă. În ultima perioadă ciobanii mi-au plecat de la stână aşa, pe nepusă masă, cu bani daţi în avans, cu de toate. Deci au plecat în condiţiile în care aici au absolut tot ce le trebuie: casă cu trei camere, cu toate utilităţile, cu televizor, etc, şi tot au plecat. M-au sunat, de fapt, şi mi-au spus: veniţi că noi plecăm! Nici salariile lor nu sunt mici: îi dai undeva la 1.500 de lei pe lună, plus că mai vine cu familia, mâncare, cafea, vrea şi ţigări… Eu i-am primit practic în casa mea cu toată familia. Mai mult, pentru că mai am o firmă, ciobanul având doi băieţi, le-am oferit loc de muncă pe care l-au refuzat. E foarte ciudat ce se întâmplă. Pot să vă spun că în acest moment sunt fără cioban, aşa că ne descurcăm eu şi cu soţul meu cu toate, cum putem, în condiţiile în care amândoi mai avem şi alte ocupaţii”, a conchis Severica Covaciu. „Cheltuielile cu animalele sunt mari, trebuie să plătim păcurari cu cel puţin 1.500-1.800 de lei. Şi nici aşa nu găsim oameni. Mai mult, nu scoatem tot timpul randament de la oi încât să putem plăti ciobanul şi să ne şi rămână ceva. Deci situaţia este grea în acest moment în domeniul creşterii animalelor”, ne-a explicat Gheorghe Paul, un alt proprietar de animale din Deseşti.