Camera Deputaţilor se va întruni luni în plen şi va decide dacă salariaţii defavorizaţi din Sănătate şi din Învăţămînt primesc au ba majorările salariale cerute de sindicate. Parlamentul ar trebui să aprobe Legea de adoptare a OUG 20/2016 (cu toate că Guvernul o respinge).
Disfuncţionalităţile de politică salarială trebuie înlăturate, dar nimeni nu spune cum să măsurăm munca şi cum să cuantificăm salariul. De ce unii să aibă salariu de 8.000 de euro (directorul Companiei de Drumuri Naţionale şi Autostrăzi, de exemplu), iar milioane de români să muncească o lună de zile pentru salariul minim pe economie? De ce un profesor docent să primească 7.000 de lei, iar un debutant 1.000 de lei? De ce un doctor să ia, cu tot cu ciubuc, de cincizeci de ori mai mult decît o infirmieră? Nu este facil să normezi efortul şi să stabileşti corect salariul, în funcţie de cantitatea şi calitatea muncii. Statul nu reuşeşte acest lucru simplu, pe care orice patron de firmă îl realizează la fiecare angajare. Politicienii înşiră generalităţi, dar practic prelungesc starea toxică. Sindicatele ar trebui să lupte în principal pentru echilibrarea balanţei dintre muncă şi salariul bugetar, după principii convenite, nu la întîmplare, de-a valma, harnici şi leneşi, conştiincioşi şi delăsători, indiferent de valoarea muncii prestate pentru stat.
Luni, parlamentarii de Maramureş ne aşteptăm să majoreze salariile celor care muncesc, pentru a ajunge şi aceştia la jumătatea salariilor celor care se fac că muncesc pentru stat!
