Sărbătoarea Zilei Naţionale din acest an m-a întors în timp cu 26 de ani. Atunci mă aflam la Alba Iulia cu români de pe cele două maluri ale Tisei pentru a trăi primul 1 Decembrie în libertate, dată emblematică pentru ţară deoarece prin Legea 10 din 31 iulie 1990 devine Ziua Naţională a României. M-am întîlnit atunci la Alba Iulia cu grupuri de maramureşeni care au venit, din proprie voinţă să cinstească Unirea cea Mare. Îmi aduc aminte de tinerii din Ieud cu care am petrecut o seară în cîntece lîngă zidurile Cetăţii. Numai că în timpul ceremoniei din faţa Sălii Unirii a început vrajba. Oamenii lui Iliescu şi Petre Roman, bine organizaţi, l-au huiduit pe seniorul Coposu aşa că la un moment dat pe platou au fost două tabere. Formate din români care strigau cuvinte grele. E adevărat, după aceea mulţimea s-a unit, parcă uitînd ce se întîmplase cu o oră în urmă. Eu nu am uitat, după cum vedeţi, şi de aceea nu mi-a plăcut atitudinea preşedintelui Iohannis de a nu invita cîţiva lideri politici în tribuna oficială şi la ceremonia de la Cotroceni. Zadarnic a cuprins în Mesaj cuvinte de protocol necesare unei asemenea împrejurări. Dincolo de ele stau foşnirile politice electorale. De care preşedintele ar fi trebuit să se ţină departe. Prin refuzul preşedintelui s-a strecurat şarpele discordiei. A adus mai aproape perimetrul urii şi intoleranţa. Dacă tot a dorit să dea un semnal pentru corupţie, că armata română nu dă onor penalilor, toţi ştim că adevărul este undeva la mijloc. De ce un penal poate bea paharul cu şampanie la Cotroceni iar alţii nu. Inclusiv chestiunea cu penalii este discutabilă. De Ziua Naţională a României preşedintele trebuia să aibă înţelepciunea de a uni nu de a dezbina. Că avem suficienţi vecini care au uitat că România are o zi naţională. Unii lideri de la graniţa de apus ne-au batjocorit sentimentul de a fi români. Ministrul de externe al Ungariei a interzis diplomaţilor să participe la ceremoniile româneşti.
Apoi premierul Orban acuză România chiar în timpul sărbătorii spunînd „că unele state din regiune nu au atins aşteptările privind promovarea drepturilor minorităţilor după aderarea la Uniunea Europei”. Să-mi fie cu iertare, dar eu nu simt nici o îngrădire a drepturilor minorităţilor. De Ziua noastră Naţională acelaşi premier din vecini spune: „România duce o campanie împotriva liderilor etnici sub pretextul anticorupţiei”. Vecine, vecine ascultă-mă bine: hoţia nu are culoare politică nici etnie. Înţeleg că nu v-aţi obişnuit cu rosturile istoriei. După o sută de ani nu vă împăcaţi cu Trianonul. Udemeriştii noştri buni şi dragi au proclamat Ziua Naţională a României, ţară în care trăiesc şi au condus-o, zi de doliu. Chiar aşa? În schimb maghiarul de la Iaşi Lukacs Bole (fotbalist) ne-a felicitat de Ziua Naţională. De ce ne-am unit? Deoarece nu ne-a fost bine separaţi şi nu ne-a plăcut să fim învrăjbiţi şi atacaţi din toate părţile. Aşa au gîndit generaţii de români unii chiar au murit pentru unire. Unirea de la 1918 este cel mai înalt act de voinţă naţională înfăptuit de români. Acest act ne-a pus la adăpost identitatea, ne-a organizat ca naţiune. De aceea este nevoie să dăm Zilei Naţionale solemnitatea necesară vieţuirii şi convieţuirii. Da, Unirea trebuie apărată. De aceea faptul că o trecătoare campanie electorală s-a strecurat cu voia preşedintelui în Sărbătoarea Unirii m-a supărat. A dat un semnal prost în ţară dar şi în afara ei. Dar românii cei mulţi văzuţi la televizor dar şi în oraş au trăit din plin sentimentul plenar. Vecinul de balcon şi-a scos tricolorul. În centrul vechi am văzut tineri cu cocarde tricolore. În ziua de 1 Decembrie, trecînd Pasul Gutîi am întîlnit zeci de maşini cu steguleţe tricolore. La Troiţa lui Pintea, steagul naţional flutura în bătaia omătului. Apoi sute de unionişti de pe ambele maluri ale Prutului, dar şi din diaspora au transmis instituţiilor europene de la Bruxelles mesajul: „O singură naţiune, o singură ţară” România şi Republica Moldova. Un miting în faţa Camerei Europene unde s-a scandat „Moldavie c’est la Roumanie” şi „Bessarabia is Romania”. România este încă o ţară unită deşi mai bat clopotele în dungă. Aşa a fost scoasă armata la defilare. Îmi spunea un domn general că aşa cum arată acum Armata Română depăşeşte efectivul total al structurilor similare ungare, bulgare şi de peste Prut. Să ne fie de consolare. Încolo, Trăiască Unirea cea Mare!
