De ce mă preocupă în ultima vreme Austria? Nu atît dintr-un reflex istoric, care nu este de neglijat, ci dintr-un motiv de acut prezent. Adică Viena ocupă locul doi în topul instituţiilor străine în România, iar marile companii austriece prezente pe piaţa locală influenţează direct evoluţia economică a României. Uneori în bine alteori cu semne de întrebare dacă mă gîndesc la celebra firmă care taie şi fără reguli pădurile româneşti. Şi totuşi la Viena se iau decizii care au un impact major asupra mediului de afaceri românesc. Despre asediul Vienei în România am scris. Astăzi mă preocupă noul preşedinte al Austriei, profesorul Alexander Van der Bellen care a cîştigat, la începutul lunii decembrie, alegerile prezidenţiale. Se ştie în faţa extremistului Norbert Hofer. Uniunea Europeană a salutat victoria lui Van der Bellen apreciind că aceasta va contribui la păstrarea unităţii Europei. Candidatul independent cu rădăcini ecologiste a fost sprijinit şi de tabăra conservatorilor. El, cel în vîrstă a fost candidatul tinerilor. Două treimi din alegătorii sub 30 de ani l-au votat pe Van der Bellen. Tinerii l-au vrut pe profesorul de Economie (72 de ani) în fruntea statului austriac. În campania electorală a propus calea de mijloc: “Avem nevoie de schimbare, dar nu de distrugerea actualei stări de lucruri”. Adică se referea şi la cooperare în reformarea sistemului fiind în favoarea lucrurilor care apropie nu care despart. Oameni politici români, luaţi exemplu de la fostul profesor acum preşedinte de ţară. Avem şi noi aşa ceva! Cum lumea politică are parte de multe şocuri – din America pînă în Austria, din Anglia şi Italia – România are nevoie de aliaţi. De la suflet pînă la tratate ori alte demersuri diplomatice.
Mie îmi revine să avansez partea sentimentală. Preşedintele Austriei are doi copii: Nicolai şi Florian, ultimul a lucrat şi în România. Nora cîştigătorului alegerilor din Austria s-a născut la Tulcea, trăieşte în Tirol. Preşedintele are un nepot pe jumătate român, botezat în religie ortodoxă. Confratele Alex Todericiu s-a aflat în Austria în timpul campaniei electorale şi a avut prilejul să se întîlnească cu Van der Bellen. Îl descrie ca un fumător înrăit, mediator predestinat, mason în trecut, fost membru al partidului social-democrat austriac, politician de şcoală veche, vorbitor molcom. Preşedintele s-a întîlnit cu iniţiatorii unui apel cetăţenesc al românilor din Austria. Van der Bellen le-a povestit despre nora sa, şi-a reamintit de călătoriile sale în România, la rafinăria de la Ploieşti şi la botezul nepotului. Regretă că nu a reuşit să ajungă în Deltă. Şi în Maramureş adaug eu. Semnatarii apelului scriu: Austria pe care noi ne-o dorim este interculturală, deschisă, diversă, tolerantă, justă, coerentă, solidară, prosperă şi demnă. Obiectivul principal al apelului este recunoaşterea oficială a românilor ca minoritate în Austria asociată cu un statut juridic adecvat. Care include: utilizarea limbii române în administraţie, în formarea lingvisticii şi în justiţie. Ambiţiile românilor din Austria presupun revizuiri constituţionale iar iniţiativa a făcut mare vîlvă. Eu am citit acest demers şi în cheie istorică. Alexander Van der Bellen e căsătorit din 2015, cu Doris de 52 de ani licenţiată în ştiinţe politice, managerul fracţiunii parlamentare a verzilor din Partidul Federal. După cîştigarea alegerilor preşedintele Austriei a făcut următoarea invitaţie: “Pentru a dansa vals e nevoie de doi. Doar împreună putem continua. Pentru a dansa e nevoie însă de tact. Să facem acest pas.” Această invitaţie este extrem de potrivită şi pentru liderii români care s-au aprins ca un pom de Crăciun. Nu spre bucurie ci mai ales cu încrîncenare. Faceţi invitaţia la vals. Sînteţi maturi. Tocmai buni pentru cules.
