Monahia Macaria Suciu de la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, la vârsta de 92 de ani, în 21 aprilie, când am prăznuit Izvorul Tămăduirilor, s-a mutat la Domnul. Slujba înmormântării a avut loc la Mănăstirea Rohia, luni 24 aprilie 2017, şi a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, împreună cu soborul mănăstirii şi alţi părinţi, care au cunoscut-o şi cinstit-o pe Maica Macaria, în prezenţa familiei şi a numeroşi credincioşi.
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, în cuvântul de învăţătură, a reliefat virtuţile adormitei întru Domnul şi anume: petrecerea ei în rugăciune neîncetată, delicateţea trăirii duhovniceşti şi îndeplinirea ascultărilor cu multă responsabilitate. Monahia Macaria a avut chilia lângă Paraclisul „Izvorul Tămăduirii” şi a purtat multă grijă de acest sfânt locaş şi Hristos Domnul a chemat-o la El chiar în ziua praznicului Izvorului Tămăduirii.
Părintele Arhim. Macarie Motogna, stareţul mănăstirii, a luat un cuvânt de rămas bun din partea familiei şi a obştii monahale, prezentând celor de faţă o scurtă biografie a adormitei întru Domnul şi a exemplificat răsplata Maicii Domnului pentru cei ce o iubesc şi o cinstesc.
Monahia Macaria s-a născut la 8 ianuarie 1925, în localitatea Sărmaş, judeţul Mureş, din părinţi credincioşi, fiind 10 fraţi. Clasele primare le face la şcoala confesională de la Satu Mare.
Monahia Macaria (Elena) Suciu, din fragedă vârstă, a simţit o chemare spre viaţa monahală, dar rânduiala lui Dumnezeu a fost ca să îşi întemeieze, responsabil, o familie şi a avut o fiică, pe nume Doina. Fiica dânsei este preoteasă şi a fost căsătorită cu preotul Gavriil Mociran, fost protopop de Baia Mare timp de 17 ani, trecut şi el la Domnul.
În anul 1977 Maica Macaria rămâne văduvă, apoi pleacă la Mănăstirea Pasărea din judeţul Ilfov. În anul 1978 a fost tunsă în monahism, primind numele de Macaria. A vieţuit în Mănăstirea Pasărea, în perioada 1977 – 1 iunie 1981, făcându-şi ascultările cu multă responsabilitate.
În anul 1981, cu aprobarea Î.P.S. Arhiepiscop Teofil al Vadului, Feleacului şi Clujului, se transferă la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, unde petrece până la sfârşitul vieţii, 21 aprilie 2017. La Rohia, a avut ascultări până în 1990, la pangar, arhondaric, îngrijirea bisericii şi a paraclisului, toate făcându-le cu multă evlavie, dragoste şi credinţă.
Dumnezeu să o odihnească cu drepţii şi aleşii Săi în Împărăţia Sa! (a.b.)
