Prietenul meu Zaharia mă întreabă dacă nu am obosit să scriu despre speranţă. Speranţa că Basarabia va veni unde îi este locul. E adevărat, la ora actuală Republica Moldova se confruntă cu mari probleme de ordin economic, social, identitar. Nu am obosit mai ales că mă stârneşte şi academicianul Nicolae Dabija, scriitorul de prestigiu… care picură cu gânduri febrile peste ceea ce numesc dodonizarea Basarabiei. Care sper să nu lase urme adânci. Reamintesc celor care preţuiesc istoria recentă că în urmă cu un an a luat fiinţă Mişcarea Unionistă Sfatul Ţării 2 care şi-a propus reunirea celor două state româneşti după modelul german. În anul care s-a scurs au fost elaborate mai multe declaraţii, apeluri, luări de atitudine faţă de declaraţiile aberante ale preşedintelui Dodon. Din păcate şi dincolo de Prut dihonia s-a cuibărit în oamenii politici. S-a încercat şi acolo unificarea dreptei. Tratativele au eşuat deoarece partidele nu sunt dispuse să facă compromisuri. În perioada discuţiilor, câţiva reprezentanţi din Sfatul Ţării 2 au încercat să poarte discuţii cu Mihai Ghimpu, Maia Sandu şi Andrei Năstase. S-au poticnit dialogurile deoarece “nu-şi dau mâna” unul altuia. Se ştie, Maia Sandu şi echipa ei nu au ştiut să comunice cu electoratul. De greşeli s-a folosit Dodon. A avut loc şi un Congres al Sfatului Ţării 2. S-au expediat documente pe adresa celor două Guverne – de la Chişinău şi Bucureşti, care urmau să discute intenţiile Mişcării. Nu s-a primit niciun răspuns. Aici am putea avea mai multe păreri, răspunsuri la întrebări care se pun în şoaptă. Contextul internaţional este destul de prudent faţă de Unirea dorită de atâţia câţi suntem. Dodonizarea Basarabiei se face cu voie de la Kremlin. Darul simbolic al lui Putin pentru Dodon cu harta Moldovei Mari a aprins imaginaţia unor lideri de la Chişinău. În aceste condiţii ideea trează a Unirii celor două state româneşti mi se pare cât se poate de necesară. Mişcarea unionistă dincolo de Prut mai are viaţă. Autorităţile sunt reticente. Nicolae Dabija are proiecte generoase, viabile care nu sunt luate în seamă. Când a cerut, în numele Mişcării Unioniste, o solicitare pentru organizarea Congresului II al Mişcării Sfatul Ţării 2 în spaţiul Palatului Naţional (în 27 martie 2017) proiectul a fost respins. A semnat Departamentul Politici pentru Românii de Pretutindeni. Cei de făcut? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? Cum se întreba Poetul. În primul rând trebuie uniţi unioniştii. Să se limpezească ideile de guvernare. Dacă la anul viitor, Anul Centenar, s-ar crea condiţiile interne dar şi externe ar putea fi dusă spre bine România Reîntregită? Doamne Fereşte de un eşec! În Basarabia se mai pregăteşte o lovitură antiunionistă. Pe fundalul confuziilor din Republică, Dodon şi-a propus să câştige şi alegerile parlamentare. Fără un Parlament aflat sub control nu-şi va putea duce la împlinire proiectele. Unioniştii trebuie să-şi dea mâna, să renunţe la orgolii, supărări duşmănii personale, alte neînţelegeri. Un text de ziar rămâne doar un text cu rosturile lui. Agenţii unionişti trebuie să creeze structuri teritoriale. Să impulsioneze înfrăţirea de localităţi din România şi Republica Moldova. Cum spuneam este nevoie de a face programe unioniste pe înţelesul omului simplu. E nevoie de o schimbare a mentalităţii. Trebuie sensibilizate generaţiile tinere. Nu cu vorbe ci cu fapte concrete. O soluţie viabilă, modernă ar fi cererea de Aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Gestul pare necesar mai ales că mulţi basarabeni lucrează prin Europa. La ce ne trebuie un stat mai mare românesc? De la firea lucrurilor în istorie la un stat puternic în această parte a lumii. Nu-i uşor. Mai avem o stare de veghe care este Transilvania. E bine să nu aţipim în istorie.
