Apulia – Valle D’istria şi rezidenţele de epocă

0
879

Corespondenţă din Puglia, de Julia-Sandra VÎRSTA

Regiunea Puglia, sau „Apulia” din antichitate, este o istorie a unei reîntoarceri la esenţă. Ajungând aici, tot ceea ce ştiai se transformă în tot ceea ce credeai că ştii, pentru că aceste locuri sunt magice precum culoarea albă imaculată a caselor, maseriilor, a gardurilor construite din pietre scoase prin săparea acestor pământuri secetoase şi clădite fără ciment (muretti a secco), a măslinilor seculari, încărcaţi de roade care vor da frâu liber fluviilor de aur verde – uleiul extravirgin de măsline – atât de valoros aici în Puglia. Aceste garduri albe, atât de lineare pe pământurile pugliese, par linii de demarcaţie între fâşiile de teren, pline cu arbori de măslini înşiruiţi pe kilometri întregi, însă ele nu fac altceva decât să unească cerul cu pământul.
Valea d’Itria reprezintă unul din peisajele cele mai sugestive ale regiunii Puglia, prin verdele măslinilor seculari, al viţei de vie, al câmpurilor cultivate, dar mai ales prin faimoasele „trulli”! Aşezământ antic rural tipic, „trullo” apare iniţial ca o colibă de-a noastră, un refugiu pentru ţăran şi uneltele sale, iar cu timpul funcţia sa şi structura arhitectonică au luat amploare şi au devenit mai complexe: la celula de bază a trulli-ului, de formă circulară, s-au adăugat încăperi mici şi nişe pentru culcuş şi bucătărie, iar în podul de lemn se ajungea cu o scară mică, direct din interior şi era utilizat ca depozit. Trulli are o arhitectură unică în lume: este vopsit în alb, cu acoperişul în formă de con şi construit a secco – adică piatră pe piatră, fără mortar între pietre şi cu un for în vârf, pe unde intra lumina. În loc de ţiglă, pe acoperişul în formă de cupolă-con sunt lespezi mici calcaree (chiancarelle), care se închid cu o cheie de boltă ornamentală numită pinaccoli. Pe vremuri, trulli era construit de ţărani, dar în ultimii ani a devenit o modă, iar acum restaurarea vechilor edificii se face de către adevăraţi meşteri în piatră.
IMG_8821Un alt tip de aşezământ tipic sudului Italiei şi în particular al regiunii Puglia este masseria, care are în jurul său o gospodărie agricolă. Se naşte ca un centru de producţie autosuficientă, un fel de moşie, ca apoi prin Seicento să devină şi aşezare. De obicei, gardurile – zidurile (a secco) delimitau terenurile proprietăţilor din care făceau parte terenurile agricole şi cele destinate păscutului. Întregul complex cuprindea deseori curtea-ocolul, grajdul şi ţarcul pentru oi; puţuri pentru apă şi o bisericuţă. Masseriile diferă între ele după tipologia arhitecturală: pentru oi, masserii domneşti şi cele fortificate care azi au devenit adevărate hoteluri de lux şi locaţii pentru nunţile de basm din Bollywood.
În unele oraşe pugliese se află şi un alt tip de aşezământ domnesc, numit „dimore storiche”, adică un fel de reşedinţe nobile, cu multe încăperi şi mobilier elegant de epocă. Am vizitat Pala­zzo Motolese, deschis doar cu ocazia evenimentului „Porte aperte delle Dimore Storiche” şi Palazzo Ducale, sediul primăriei oraşului, construit în 1668 de către Petracone V, Duce de Martina Franca. Stilul său baroc, inconfundabil, cu basoreliefuri în „pietra bianca” (piatră albă) în stil rinascimento, împletit cu cultura de tip leccese, dar cu multe elemente locale. Încăperile princiare sunt pline de picturi murale reprezentând diverse scene biblice, de vânătoare şi portrete de familie.
IMG_8703Martina Franca, oraş de artă, are un centru elegant şi antic, printre cele mai frumoase şi caracteristice din Italia, cu teatru permanent şi clădiri albe imaculate.
Masseria Luco este o antică masserie, înconjurată de hectare de pădure, ideală ca locaţie pentru diverse evenimente. Un sătuleţ pugliese în miniatură cu trulli, ograda, herghelii de cai de rasă murgese, dotat şi cu o capelă unde se oficiau slujbe, mariaje şi botezuri.
Masseria Palesi, rezidenţă de epocă, la porţile Martinei Franca, fostă dimoră a Arcivescovo di Taranto, Motolesi, azi aparţine familiei Guarini. Este unica „Dimora Storica”, fortificată, conservată şi bine restaurată cu turnuri de gardă de-a lungul zidurilor înalte.
Masseria Tagliente – unde se poate vedea exact tipul de gospodărie de epocă, inclusiv cu animale în ogradă şi trulli rămase în fază de restaurare, cai tipici din Murgia şi măgarul „asino di Martina Franca” – cel mai mare ca dimensiune din lume, acum pe cale de dispariţie.
Bioagroturismul „La casa degli uccelini”, cu trulli, grădină de legume proprie, fără piscină şi alte „modernisme”, excelent pentru cine, caută o vacanţă liniştită, fără decibeli, ci să fie trezit de pupăză…
IMG_8652Produsele de oeno-gastronomie sunt excelente şi tipice zonei. Un produs slow-food este şi capocollo martinese (ceafă), preparat artizanal, cu cărnuri slabe de la crescătorii din zonă; caciocavallo (caşcaval), cacioricotta salata, la sopressata, i bocconotti, dulciuri speciale, plante sălbatice cu gust decis: cicorielle di campo (cicoare), servoni, asparagi sălbatici şi vampacioni (bujeniţă). Nu poate lipsi băutura zeilor care însoţeşte felurile de mâncare deosebite: Primitivul şi Rosso di Salento, Salice salentino, dar şi vinul alb D.O.C. Martina, şi în cele din urmă vine „aurul verde”: uleiul de măsline extravirgin, de calitate excelentă. Dacă vă aflaţi în vacanţă în Puglia, nu treceţi pe lângă Locorotondo, Cisternino, Martina Franca fără să poposiţi măcar un ceas, să admiraţi un trulli, la o cafea…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.