Ce-o mai fi şi impozitul de solidaritate? Nu este altceva decât o ”dare”, un ”bir” pe care ai noştri guvernanţi se screm să-l introducă pentru a face rost de bani, din cauză că nu prea le-au ieşit socotelile cu proiecţia bugetară din vestitul program de guvernare. Potrivit acelui program, cei aflaţi vremelnic la putere au promis că: vor creşte lefurile şi pensiile, învăţământul va primi 6% din PIB, spitalele vor avea medicamente şi medici bine pregătiţi, vom merge doar pe autostrăzi, ce mai, că vor curge lapte şi miere de pe toţi munţii noştri defrişaţi de drujbele ”investitorilor”.
Încă din primele zile de guvernare, politrucii s-au pus pe măriri de lefuri şi simbrii, ca recompensă pentru cei care i-au votat. Investiţiile, mai pe urmă, dacă mai rămân bani; banii s-au cam terminat, investiţii… ioc! Iacă aşa, Guvernul nostru se află într-o mare tristeţe că nu-i ajung banii nici pentru susţinerea măsurilor luate deja, darămite pentru cele promise. Este rău că-i doar tristeţe pentru că, dacă i-ar fi durut prostia ce-i înconjoară, existau şanse reale de a se fi construit măcar mai multe spitale.
De unde vrea Guvernul şi Coaliţia să culeagă banii necesari finanţării?! Păi ia să vedem: cu impozitul pe cifra de afaceri au cam dat-o de gard. Corporatiştii nu s-au lăsat, şi-au mobilizat aviaţia şi artileria şi au câştigat şi bătălia, şi războiul. Poţi să le faci ceva? Dacă nu doresc să plătească, nu plătesc şi gata! Multinaţionalele au venit să facă afaceri nu să plătească impozite către statul român! Dacă le ceri astfel de lucruri se supără, se zbârlesc şi fac urât. Nu-i frumos să-i şicanezi cu impozite pe domnii corporatişti că fac ”buba” la buzunar.
Realitatea-i una şi bună: Guvernul are nevoie de bani ca de aer! La rectificarea ce va fi să fie, se vor tăia din banii destinaţi investiţiilor spre a se plăti salariile votanţilor. Adio drumuri şi infrastructură naţională, adio autostrăzi, adio finanţarea învăţământului şi a sănătăţii, adio relansare economică sănătoasă bazată pe investiţii. Trăiască Măria Sa, consumul, că el ne va duce acolo unde nu vrem şi nu ne dorim să ajungem! Doar prin consum nu se poate susţine o creştere economică sustenabilă!
Soluţia magică pentru a face rost de bani se îndreaptă către taxa de solidaritate. Logica diriguitorilor zice aşa: persoanele fizice care au un salariu mai mare vor trebui să plătească mai mult pentru a se putea plăti salariile unui sistem sufocat de birocraţie, alcătuit dintr-o masă amorfă de plimbători de hârtii pătrate. Luăm de la bogaţi şi dăm la săraci, tare ne mai pricepem la astfel de manevre! Nu degeaba-i preaslăvim noi pe haiducii Pintea, Toma Alimoş, Iancu Jianu, Andri Popa etc. Şi le închinăm balade, recitate sau cântate. Cine-i harnic şi munceşte ori îi…, ori nu gândeşte! De la corporatişti, tovarăşi politicieni, să nu vă mai pună ăl cu coarne să mai cereţi că vă dau cu… flit şi rămâneţi şi fără jucăria numită Guvern. Luaţi de la românaşul nostru că-i învăţat să rabde; el tace şi rabdă de secole întregi!
Perpetuarea prostiei este o artă pentru mulţi dintre cei care sunt la cârma ţării. Păi bine, măi tovarăşi domni miniştri, de ce nu vă gândiţi şi la altceva, mai constructiv şi mult mai productiv pentru naţia română? Spre exemplu, la impozitarea marilor averi, acumulate pe toate căile şi prin toate mijloacele posibile. Astfel nu v-aţi îndepărta prea mult de regulile haiduciei, ce tare vă mai plac (de la bogaţi înspre săraci) şi ar fi pe bune: de la cei are au furat înspre cei de la care s-a furat! Despre taxarea averilor se face vorbire de ani mulţi, dar asta-i doar o încălzire-n vestiare pentru că pe teren nu îndrăzneşte nimeni să iasă. Neştiind cum să joace, se tem că-şi vor da cu stângu-n dreptu´ şi se vor accidenta la viloacele cu ”pescină” şi inoxurile sclipitoare de pe limuzine.
Nu-i deloc rău să fie cât mai mulţi bogaţi, apropritari de mari averi, cu un mic amendament: să ştim cu toţii că averea lor îi făcută pe căi legale şi că, pentru fiece leuţ agonisit, s-a plătit impozitul aferent către stat, aşa cum o face oricare salariat onest. O astfel de măsură – taxarea marilor averi – ar permite intrarea naţiei într-o zonă a normalităţii sociale, a disipării suspiciunilor legate de aplicarea principiului universalităţii legilor fiscale.
Un impozit de solidaritate va crea prăpăstii şi mai adânci în societate, pe când o taxare justă a averilor are menirea de a genera corecţii sănătoase asupra valorii sociale pe aste meleaguri carpato- ponto-danubiene. Luaţi şi de la voi, taxându-vă prinosul ”agonisit”, şi o să vedeţi ce bani frumoşi aduceţi în visteria statului. De ce vreţi să taxaţi salariile muncite, oricum aflate la vedere, şi nu vreţi să luaţi bani din ceea ce s-a construit pe căi mai puţin ortodoxe?!
Conf. univ. dr. ec. Vasile BÎRLE
