O carte a apărut – alta a dispărut

A apărut Istoria restaurării Bisericii Episcopale de la Curtea de Argeş, la împlinirea a 500 de ani de la sfinţirea bisericii renumitei mănăstiri. Lucrările de restaurare care au dat Bisericii de la Curtea de Argeş o nouă înfăţişare au avut loc între anii 1863 şi 1886. Cartea despre istoria restaurării de la Curtea de Argeş îl are ca autor pe dl. Nicolae Noica, fostul ministru, al cărui nume îl ştiu marcat pe drumul spre Rohia, pentru că ar fi contribuit, în anii ’90, la reabilitarea urcuşului spre cunoscuta mănăstire lăpuşeană. În timp ce destui alţi drumari s-au acoperit de uitare. Importanta apariţie editorială a prilejuit zilele trecute o dezbatere la Banca Naţională a României, unde dl. Guvernator Isărescu a apreciat preocuparea pentru istorie, ca parte fundamentală a culturii generale şi suport al culturii financiare care ar trebui să ne preocupe pe toţi. Şi mai aminteşte dl. Guvernator de licitaţiile de-atunci şi de faimoasele contestaţii. Care n-au lipsit nici acum 150 de ani. Dar şi de controversele unor specialişti care, precum ştim, au fost nemulţumiţi de lucrările de restaurare. Fiindcă ar fi îndepărtat caracteristicile bizantine ale originalului. Rămînînd în schimb „măreţia arhitecturală şi bogăţia monumentală” de azi.
Dacă cineva ar vrea să vadă în amănunt cum arăta lucrarea de restaurare de-atunci ar trebui să se ducă la Biblioteca judeţeană din Baia Mare, în colecţiile căreia se află impunătoarea carte apărută la încheierea acelor lucrări. Conduse de arhitectul Jaye, din cîte îmi amintesc. O carte cumpărată de mine dintr-un anticariat bucureştean înainte de plecarea din Bibliotecă, în 1975. E doar una dintre miile şi miile de cărţi vechi şi valoroase aduse atunci la Baia Mare. S-ar putea vedea acea carte într-o expoziţie la Biblioteca judeţeană. E o carte de frumuseţe unică, aflată în Biblioteca băimăreană.
În ale cărei colecţii nu se mai află, cum am putut constata cu tristeţe, Hronica românilor de Gheorghe Şincai, tipărită la Iaşi în 1853. Era una dintre puţinele cărţi vechi pe care le-am găsit în 1965 în Biblioteca regională, instalată atunci în fosta prăvălie, azi cafenea, de pe str. Vasile Lucaciu, nr. 1. Provenea dintre puţinele salvate ale marii biblioteci a Liceului „Gheorghe Şincai” din Baia Mare şi purta un foarte frumos autograf, o dedicaţie a lui Pamfilie Ossianu, protopopul de Roşiori, azi în jud. Satu Mare, pentru Gheorghe Hetcu, primul director al Liceului băimărean, din 1919. Acum, acea carte – iar asta e o mare durere pentru toţi – nu se mai află în Bibliotecă. A dispărut. Nu am găsit-o în catalogul regretatului Corneliu Oneţ despre „Cartea cu autograf” din colecţiile Bibliotecii. A dispărut. O confirmă şi directorul acesteia, cu tristeţe.
Poate se îndură cine a luat-o să o restituie patrimoniului Bibliotecii judeţene. Care e al tuturor. Reclamă la … reclamă.
• Cît or fi ele de enervante, uneori reclamele de la radio nu sînt chiar toate lipsite de har. Una pe care o aud din cînd în cînd, cu umorul ei inspirat şi rostirea de bună calitate, mă bine-dispune. Îmi face plăcere s-o ascult. Cu toate că obiectul ei, ţinta propriu-zisă a reclamei făcute unui sit maramureşean, nu este totdeauna de aceeaşi calitate. Judecaţi şi Dumneavoastră cîtă dreptate are badea care-şi apără vaca: – N-o vând eu pe Joiana, am vrut numai s-o fac de ruşine că aseară mi-o îmburdat doniţa cu lapte! Auzi, da dacă tot m-ai întrebat, n-ai vrea să cumperi un cocoş? Cîntă de mama focului, dimineaţa de pe la 4, gîndeşti c-o intrat Diavolu-n el … Să fac reclama: dacă vrei să cumperi ceva, aşa şi pe dincolo … Altceva e cînd o rosteşte badea respectiv. Reclamă la reclamă, cum se vede. Puteţi s-o ascultaţi şi Dumneavoastră. (Badea Ion)

Ion IGNA