În timp ce eu răsfoiam cărţi de istorie despre procesul optanţilor ori Dictatul de la Viena, luam legătura cu prietenii din Chişinău pentru a vă informa cum se mai cinsteşte limba noastră dincolo de Prut, în Marea Neagră aveau loc exerciţii militare la care au participat şi Forţele Navale Române, alături de militari şi tehnică de luptă din armata americană şi alte nave NATO. Mi-am spus mai mult mie: îmi arde de cotrobăit prin arhive, iar în Marea Noastră se simulează niscaiva exerciţii de război. Nu-mi face plăcere să scriu despre aceste subiecte, deoarece nu sună bine în suflet. M-am încurajat dându-mi seama că nimeni nu ţine seama de un fir de aţă, apoi am citit că specialiştii din domeniul apărării au salutat aceste manevre. Tot ei s-au arătat rezervaţi când aduc în discuţie dotarea precară a armatei noastre în cazul, Doamne fereşte!, al unui conflict armat în Marea Neagră. Spun pe faţă specialiştii că flota noastră la ora actuală este aproape nevăzută. Ar fi două fregate care ar putea face faţă unui război, încolo suntem descoperiţi, adică avem nave vechi cu dotări vechi. Un viceamiral care a luptat în cel de-al doilea război mondial, a participat la scufundarea distrugătorului „Moskva”, liderul flotei ruseşti pe atunci, spune că raportul de forţe era de 1 la 7, iar acum este de 1 la 20. Aud bine ce spun militarii români cu grade mari pe umeri, că exerciţiile din Marea Neagră sunt necesare. În cazul unui conflict, singura noastră speranţă este în aceste nave ale NATO care stau prin Marea Mediterană. Să vină să ne apere, deoarece noi nu avem cu ce să ne apărăm. Marea Neagră la ora actuală este la cheremul ruşilor, spune un viceamiral. Doamne, cineva înainte nu cu multă vreme spunea că e „lac rusesc” şi a fost făcut tăiţei. Ei, ruşii, au 40 de submarine noi în aceste ape, ba au mai adus şi un crucişător. Toată nădejdea, se vede, este în cei mari şi puternici, care îşi permit să ne tragă de mânecă. Cum se întâmplă şi în aceste zile cu legile justiţiei. Pe de o parte, cerem ajutor, sprijin, pe de altă parte ne burzuluim că ne dau ordine la noi acasă. Oare ce se întâmplă cu noi? Ni se promite sprijin în caz de răfuială pe mare. Un domn, Iulian Fota, care conduce Colegiul Naţional de Informaţii, încearcă să ne liniştească. România nu e singură, NATO şi mai ales americanii sunt alături de ea. Mă duce gândul la vremea acelui război în care România a fost râvnită pentru poziţia ei strategică. Apoi manevrele din Marea Neagră sunt o replică la acţiunile agresive ale Rusiei în zonă. După cum am auzit de la cei ce ştiu, Forţele Navale Române sunt extrem de fragile. Este o consecinţă a unei nepăsări româneşti care durează de ani de zile. După cum am constatat în ultima vreme, a început şi la noi cursa înarmărilor, care ne costă de ne ustură, dar nu-i cale de întors. Am mai spus ceea ce toată lumea ştie: un stat fără armată este sortit cuceririi. Conflictele îngheţate din zonă sunt motive de îngrijorare. Cât putem, încercăm să desluşim ce semnificaţii au mişcările suficient de nervoase de trupe. În aceste condiţii, mă (ne) preocupă soarta României. Cum să ai linişte dacă în portul Constanţa a ajuns un distrugător american? În iulie, au avut loc exerciţii militare multinaţionale ale forţelor NATO, cu armament american sofisticat. În aceste condiţii, să ne procurăm un fir de plumb (nu ca simbol masonic), chiar dacă este un instrument foarte vechi şi pare rudimentar, încă se mai foloseşte pentru exactitatea măsurătorii. Ne-ar fi de folos pentru a determina verticala locului. Că lumea noastră politică şi administrativă are nevoie de acest reper al demnităţii, care poate fi profund, înţelept şi luminos. Încolo, valurile mării…
