Societatea discută intens despre modificarea Codului fiscal, pentru a avea o colectare mai bună măcar cu 5%. Guvernul trebuie să fie curajos şi să strîngă şurubul fiscal nu doar pentru firmele cu capital românesc, ci şi pentru cele cu capital străin, care pînă acum au fost protejate sine die!
Multinaţionalele sînt importante, dar a venit vremea să fie controlate şi amendate cele care nu respectă reglementările legale în ce priveşte calcularea şi plata taxelor şi impozitelor către bugetele publice. Nu mai putem accepta ca serviciile de inspecţie şi antifraudă fiscală să acţioneze doar asupra agenţilor economici autohtoni, ci este obligatoriu ca şi firmele cu capital de import să se supună aceloraşi reguli şi controale naţionale, peste tot.
Iată cum se întîmplă. Reţeaua de computere selectează firmele care au întîrzieri la plata obligaţiilor bugetare. Pentru fiecare contribuabil, se întocmeşte o fişă de risc fiscal, în care sînt cuprinşi mai mulţi indicatori, iar în final rezultă o notă între 1 şi 10. Faţă de şcoală, ierarhia se socoteşte invers, sînt bune notele 1, 2, 3 şi 4, iar 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 sînt rele, în sensul că de la 5 în sus vine echipa de doi inspectori fiscali şi te ia la puricat cu facturile, conturile, deconturile şi cheltuielile pe care le face societatea comercială sau persoana fizică autorizată.
Unii administratori de firmă promit că îşi vor achita debitele către stat şi primesc o reeşalonare. Alţii, de obicei cei care au riscul 10, adică debite de peste 100.000 de lei, îşi declară insolvenţa şi se „pregătesc” (cu intenţie) de faliment, adică divorţează formal de soţie şi în cîteva zile îşi înstrăinează toate proprietăţile. În judeţul Maramureş, mii de administratori se află în această situaţie (din cele 15.000 de firme), sînt traşi la răspundere ca persoană fizică pentru pagubele produse firmei prin reaua lor credinţă. Evazioniştii sînt abili şi cînd vine executorul judecătoresc ei se declară … săraci lipiţi. Fiscul rămîne cu buzele umflate, le reţine 30% din pensie sau din salariu, vor plăti toată viaţa şi tot nu-şi vor achita datoria în totalitate…
O situaţie aparte au băncile, nu sînt controlate de nimeni, niciodată. Abia în 2017, politicienii au avut curajul să se ia de ele şi să le atragă atenţia că se sustrag de la plata impozitelor şi taxelor datorate. Băncile nu sînt controlate şi au pierderi, în marea lor majoritate. În realitate au profit, însă îl dosesc prin contracte de consultanţă fictivă încheiate cu firma mamă din străinătate (culmea este că actualul Cod fiscal permite aşa ceva).
Nici agenţii economici români nu sînt întotdeauna corecţi în relaţia cu statul. Unii dintre ei (infractorii) nu-şi declară impozitele şi sînt luaţi de fisc în vizor, iar în urma controlului se stabilesc sume suplimentare. Prin proces judecătoresc, se ajunge la executarea debitelor, însă firmele nu mai au active, deci banii nu se pot recupera. Pierde bugetul de stat, în acelaşi timp şi piaţa, căci evazioniştii fac concurenţă neloială în dauna contribuabililor plătitori. Firmele viabile ar trebui să susţină măsurile de combatere a evaziunii fiscale, însă patronatele îi cer Guvernului să renunţe la split TVA şi la transferul cotelor sociale pe angajat, în loc să fie parteneri sociali ai Guvernului şi să încurajeze plata voluntară a impozitelor, astfel ca gradul de conformitate să fie de 90%, ca în Occident. La noi, doar 60% dintre firme îşi plătesc taxele şi impozitele, celealte 40% caută căi de evaziune.
Controalele inopinate şi sistematice să fie executate fără discriminare, indiferent de originea capitalului, iar administratorii români sau străini să fie traşi la control pentru lipsă de răspundere şi rea credinţă. În acest fel, contribuabilii buni platnici vor fi feriţi de concurenţa neloială şi vor fi colectate impozite şi taxe mai multe cu 30%!
