Parastas pentru ÎPS Justinian Chira
În urmă cu un an a plecat în Împărăţia cerurilor, dar de acolo ne veghează, ne ocroteşte şi se rogă pentru noi. Înaltpreasfinţitul Justinian Chira, „părintele spiritual al Maramureşului şi al întregii Transilvanii”, i-a adunat din nou „în muntele cel sfânt al Rohiei” pe preoţi, monahi şi monahii şi credincioşi din toate colţurile ţării pentru a se ruga împreună. Luni, 30 octombrie, la Mănăstirea „Sfânta Ana” de la Rohia a fost săvârşită Sfânta Liturghie de un sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu trei ierarhi, iar la final a avut loc slujba Parastasului la mormântul arhiepiscopului Maramureşului şi Sătmarului. Cei prezenţi sunt convinşi că, de acolo de Sus, ÎPS Justinian ne poartă de grijă. „Aşa cum este mormântul lui Ştefan cel Mare la Putna, aşa cum este Mircea cel Bătrân la Cozia, aşa cum este mormântul patriarhului Justinian la mănăstirea Radu Vodă, aşa este şi mormântul ÎPS Justinian la Rohia, la poarta mănăstirii. De multe ori ne-a spus: vă voi aştepta mereu la poarta mănăstirii. Vă aşteaptă şi ne aşteaptă pentru că veghează asupra noastră a tuturor şi mijloceşte pentru noi înaintea tronului lui Dumnezeu”, a accentuat stareţul Mănăstirii Rohia, arhim. Macarie Motogna.
“Îmi va fi tare greu după ce voi muri…”
Ziua de 30 octombrie 2016 rămâne una aparte în memoria credincioşilor, dar mai ales în inima şi mintea celor care l-au iubit şi l-au preţuit pe „voievodul” Maramureşului, ÎPS Justinian Chira. Atunci, în timpul Sfintei Liturghii, ierarhul mult iubit a plecat spre Cel căruia I-a încredinţat întreaga viaţă. La exact un an de la plecarea la Domnul, în locul de suflet al arhiepiscopului, la Rohia s-a săvârşit Sfânta Liturghie de ÎPS Andrei, mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, PS Petroniu, episcopul Sălajului şi PS Iustin, episcopul Maramureşului şi Sătmarului, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. Cuvântul ÎPS Andrei a fost intitulat sugestiv „Părintele spiritual al Maramureşului şi al întregii Transilvanii”. Ierarhul a subliniat că fiecare din cei veniţi la Rohia în această zi au fost aduşi în acest loc de dorul pe care îl resimt din ce în ce mai puternic faţă de părintele lor spiritual. „Din ce în ce mai mult ne e dor de el. Pentru că se împlineşte cuvântul Sfântului Apostol Pavel care zice: De-aţi avea zece mii de învăţători n-aveţi mulţi părinţi. Pentru că eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos. Ne aducem aminte că, în mai multe rânduri, înainte de a pleca în lumea cealaltă, părintele nostru, Arhiepiscopul Justinian, a repetat: Îmi va fi tare greu după ce voi muri, pentru că toată ziua mă voi certa cu Dumnezeu pentru voi, pentru fiecare”, a spus mitropolitul Clujului. ÎPS Andrei a mai scos în evidenţă câteva caracteristici ale ÎPS Justinian: de la mărturisitorul lui Hristos până la dragostea, jertfirea şi rugăciunea pentru toţi. „E greu să cuprindem într-un cuvânt multe virtuţi ce l-au caracterizat, dar subliniez câteva dintre ele. A fost un mărturisitor pentru Domnul Iisus Hristos. A fost omul dragostei şi al îngăduinţei. Oricine îi trecea pragul, oricine îl aborda pleca cu sufletul mângâiat, chiar dacă suferinţa lui nu se termina pe loc, pleca cu sufletul împăcat şi cu încrederea în Dumnezeu că până la urmă îl va ajuta degrabă. A fost un om în jurul căruia a radiat zefirul sfinţeniei. După ce i-a primit pe toţi, i-a iubit pe toţi. S-a rugat pentru toţi. S-a rugat pentru noi, s-a rugat pentru toţi cei ce au apelat la rugăciunea lui. Apoi, le-a purtat sarcinile la toţi, pentru că acesta este Părintele spiritual: îi primeşte pe toţi, îi iubeşte pe toţi, se roagă pentru toţi şi ne poartă sarcinile la toţi. Aşa că din ce în ce îi simţim mai mult lipsa. Pentru că de-am avea 10.000 de învăţători, n-avem mai mulţi părinţi duhovniceşti”, a precizat ÎPS Andrei.
De un an în Soborul Arhiereilor din Cer
La rândul său, PS Iustin, cel care i-a fost alături în slujire ÎPS Justinian a concluzionat şi el că ÎPS Justinian ne poartă în inimă pe fiecare şi acolo în Cer, rugându-se înaintea lui Dumnezeu pentru cei care îi cer sprijinul. „Se împlineşte un an de zile de când bunul nostru Părinte, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Justinian, a fost chemat de Dumnezeu în Patria Cerească, să fie aşezat în Soborul Arhiereilor din Cer. Atunci, în zilele în care l-am jelit n-a fost un ochi care să nu verse o lacrimă, nici faţă să nu fie brăzdată de şuvoaie de lacrimi, pentru că Părintele nostru, care a slujit Biserica noastră Ortodoxă 75 de ani şi, deopotrivă poporul român, fiind ctitor de suflete, ctitor de cultură, ctitor de aşezăminte sfinte, ctitor al multor zidiri de oameni şi personalităţi, s-a mutat dintre noi. Sigur că aceasta este rânduiala firii. Dar parcă noi am fi dorit să mai rămână cu noi. Oricum, astăzi ne-am îndeplinit o sfântă şi binecuvântată datorie, una bineplăcută lui Dumnezeu şi oamenilor, sufletelor şi inimilor noastre. Şi anume, să ne întâlnim aici în Muntele cel Sfânt, unde a rămas statornic, în vremuri grele şi în vremuri frumoase. Şi datorită statorniciei Înaltpreasfinţiei Sale, a înflorit această vatră monahală plină de sfinţenie, şi astăzi, dacă se rectitoreşte, se reînnobilează sau se modernizează, toată această zidire este pe temelia pe care a adus-o Părintele nostru Arhiepiscop Justinian. Pe noi toţi ÎPS Justinian ne-a născut pentru Hristos, pentru Maica Domnului, pentru sfânta sa Biserică. De aceea, la un an de zile ne-am întâlnit în sărbătoare. Ne-am adunat aici pentru că ne-a lipsit, ne lipseşte din ce în ce mai mult. Am vărsat lacrimi atunci când trebuia să-i lăsăm osemintele aici. Suntem încredinţaţi că de acolo din Cer ne veghează, ne ajută, ne ocroteşte, se roagă pentru noi, pentru că părinţii Bisericii lui Hristos, arhiereii, prea cuvioşii părinţi, slujitorii lui Hristos care s-au rugat mult aici au înaintea lui Dumnezeu putere să se roage şi în ceruri. E ascultat de Dumnezeu şi îi sunt îndeplinite rugăciunile. Cu această nădejde şi bucurie în suflet ne-am adunat toţi astăzi, la aşezământul acesta duhovnicesc, mănăstirea Rohia care este mama tuturor mănăstirilor din eparhia noastră”, a conchis PS Iustin.
Un nou volum din “Reflecţiile” ÎPS Justinian
La finalul Sfintei Liturghii, stareţul Mănăstirii Rohia, arhim. Macarie Motogna a relatat că a apărut un nou volum din scrierile ÎPS Justinia, reunite sub titlul „Reflecţii”. Volumul apare sub egida şi îngrijirea Fundaţiei Justinian arhiepiscopul, preşedinte de onoare fiind PS Iustin, iar preşedinte, preotul Mihai Chira. „S-au editat cinci caiete. Acum a ieşit de sub tipar Reflecţii, volumul 5, îngrijit de jurnalistul Mircea Crişan. Sunt trecute însemnări din caietele 183, 188 şi 189. Sunt uşor de citit, dar pline de învăţături duhovniceşti, veţi găsi răspuns la multe frământări. Şi astfel ÎPS Justinian va fi prezent în casele voastre”, a adăugat stareţul Mănăstirii Rohia. După Sfânta Liturghie cei prezenţi s-au îndreptat spre mormântul Înaltpreasfinţitului Justinian unde a fost săvârşită slujba parastasului. Deşi dimineaţă a nins cu fulgi mari, ca în poveşti, totul fiind acoperit de un alb imaculat, în timpul Sfintei Litughii a ieşit o rază de soare. La fel s-a întâmplat şi în momentul în care cei prezenţi s-au adunat la mormânt. O rază de soare a apărut pe cer, ca şi cum ÎPS Justinian Chira i-ar fi binecuvântat pe toţi şi i-a încredinţat de purtarea de grijă, de acolo din Împărăţia Cerurilor. De altfel, la final, PS Iustinian a subliniat că viaţa ierarhului mult iubit a fost la fel ca vremea de luni, 30 octombrie. „Aşa a fost şi viaţa Înaltului cu furtună, cu soare, cu cer senin, cu cer înstelat, cu nopţi nedormite, cu greutăţi şi poveri, cu cruce, cu Golgotă, cu răstignire şi pătimire, dar cu bucurie şi cu nădejde în Dumnezeu”, a afirmat PS Iustin. Pe de altă parte, episcopul Maramureşului a amintit că arhiepiscopul Justinian iubea mult Crăciunul şi colindele, aşa că se explică şi fulgii de nea care au căzut peste Rohia în această zi.
