Un orizont românesc extins în spaţiu şi în timp

0
263

Cartea aceasta este o Binecuvântare! Dar e o binecuvântare şi pentru mai simplul, dar importantul fapt că ni s-a încredinţat spre editare şi tipărire. Într-o societate normală şi bine normativizată aşa se şi întâmplă. Instituţia editorială îşi alege autorul şi îl invită să-i acorde drepturile de imprimare. Iar „instituţie editorială”, prin tradiţie şi misiune, este orice unitate de cultură, cu atât mai mult o bibliotecă judeţeană.
Întâmplător sau programat din alte sfere, Gheorghe Pârja a venit la noi spre a-l sprijini în adunarea articolelor sale despre Basarabia, găzduite în ziarul „Graiul Maramureşului”, pe care l-a servit şi îl serveşte ca redactor-şef sau editorialist. Ne-am stră­duit să reculegem textele articolelor sale, căci tehnica modernă de scanare are încă nevoie de îmbunătăţiri algoritmice. Contactele săptămânale din această perioadă de lucru ne-au dus discuţia şi spre scop. Republicarea unor articole de fond, ce au avut în vizor această relaţie de sincretism etnic şi lingvistic dintre Maramureş şi Moldova de peste Prut, se potriveşte perfect ca dar pentru sărbătoarea Centenarului Marii Uniri. Căci Anul Centenar are pe răboj înscrisă prima filă-argument la 27 martie, când se împlinesc cei 100 de ani de la momentul istoric al iluminării basarabe. Sfatul Ţării din această provincie atât de încărcată de românism, dar şi de suferinţe, a avut voinţă fermă, iar binemeritaţii exponenţi ai voinţei poporului, iluminare clară.
În acest context de întâlniri în spaţiile unui templu al cărţii ne-a venit ideea şi apoi… „Biruit-au gândul!” Să facem împreună această sfântă lucrare – o carte cu ochii mereu aţintiţi asupra Basarabiei. Acest pământ, de veacuri românesc, îşi aştepta în vremurile de după 1990 căi de apropiere spre a înfăptui, la momentul prielnic, Reunirea.
Jurnalistul şi poetul Gheorghe Pârja a fost printre cei mai temerari români care „n-au stat pe gânduri”, ci au făcut paşi considerabili şi consistenţi întru apropiere şi mai bună cunoaştere. Nu doar spiritul basarabean trebuie susţinut şi întărit, ci şi înţelegerea acestei spinoase şi complicate probleme în interiorul unei ţări bulversate de propriile-i evenimente. Cu o cadenţă prea accentuată podurile se pot prăbuşi, dar „podurile de flori” au deschis alte perspective. Se crea din nou un fior asemănător zilelor în care şi românii din Regat şi cei din Basarabia au aflat marea veste a Întregirii. La 27 martie 1918 nu era încă o Românie Mare, dar începea un proces cu o finalitate dezirabilă. În 1990 ne puteam gândi la o nouă unire, dar condiţiile interne şi externe erau potrivnice. Astfel încât a trebuit să învăţăm şi unii, şi alţii mersul împreună cu paşi mici.
Toate evenimentele reflectate sau provocate de Gheorghe Pârja în această perioadă referenţială au valoare de model şi de simbol. I-am savurat articolele la apariţie şi i-am şi comunicat gândul meu intim că astfel de „scrisori” nu sunt lovite de efemeritate prin chiar conţinutul lor elevat, atât pentru topos, cât şi pentru ethnos şi logos. Acum, prin republicarea lor într-un corpus omogen, săvârşim o Sfântă Liturghie de altar REUNINDU-LE! Aşa precum a făcut şi Vasile Lucaciu, când, pe frontispiciul bisericii sale din Şişeşti, a scris PRO SANCTA UNIONE OMNIUM ROMANORUM (Pentru sfânta unire a tuturor românilor), cu exact 28 de ani înainte de 1918! Sunt intervale magice pe curgerile de istorie. Şi mai sunt apoi porţile magice ale celor ce-şi propun să participe in actu la evenimentele verticale cu care sunt contemporani.
Nu ştiu să fie şi nu cred să fie un jurnalist român cu o astfel de deschidere basarabă şi cu un dinamism atât de înflăcărat. Mai ales dacă ne referim la presa cotidiană, care îşi consumă rapid combustia, şi la presa judeţeană, care, de regulă, se concentrează pe problemele zonei. Gheorghe Pârja a vizat orizonturile cele largi. Altfel spus – ORIZONTUL ROMÂNESC EXTINS în spaţiu şi în timp. Printr-o astfel de metodă, intelectualul simte că are şi poate avea claritate în retrospective şi viziune în perspective!
Ne bucurăm în plus de acest privilegiu de a repune în circuit aceste mesaje vindecătoare, scrise de un bun prieten şi un însoţitor fidel al drumurilor noastre. Toate au un balsam propriu, chiar şi când este în vizor o durere sau alta. Toate au fervoare şi savoare. Iar pentru noi, instituţie fanion în lumea bibliotecilor româneşti, care am deschis la Chişinău în 1991 şi 2001 două filiale moderne bine etnicizate, întreprinderea de faţă este un gest prietenesc şi colegial. Chiar mai mult decât atât, căci editarea şi tipărirea unei cărţi, care arată mereu un ochi care plânge şi unul care se bucură, poate fi considerată ca o datorinţă.
P.S. Când am dus, în 25 ianuarie 1991, prima troiţă la Chişinău, închinată lui Eminescu şi sfinţilor români, am realizat un reportaj cu titlul „Drumul către noi înşine”. În acelaşi chip îl defineşte pe Gheorghe Pârja, în cuvântul său prefaţator, academicianul Nicolae Dabija. Similitudinile sunt cele mai fireşti şi sfinte trepte spre unirea în cuget, spre cea în simţiri… Şi, de ce nu, chiar spre REUNIREA, „mult dorită şi mult visată”!

Teodor Ardelean

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.