La ce l-am mai făcut Drum Național dacă e mai rău decât unul județean sau comunal? Revenind dinspre Cluj, am ales să intrăm prin satul natal al lui Pintea Viteazul, prin Măgoaja spre Boiereni-Rohia, apoi spre Târgu Lăpuș. De util, drumul e foarte util. În egală măsură, el e ignorat sau batjocorit, pe partea maramureșeană.
Pe ruta sa prin satele clujene, drumul, chiar dacă nu foarte larg, e îngrijit, fără gropi. Mai mult, după ce treci de Măgoaja spre Boiereni-Maramureș, sunt petice prelungite de asfalt proaspăt, la urcarea spre acel deal de limită de județ. Am urcat cu mare speranță, drumul era rău în Maramureș de ani și ani. La limita de județ însă am înțeles: nici vorbă, reparațiile la drumul național s-au oprit la limita de județ. Dincolo, dezastru. Gropi, asfalt măcinat, crăpat, iar în curbe, surpări. În fiecare curbă… Totul culminează cu acea parcare dinainte de ieșirea spre Măgoaja, unde e practic groapă de gunoi în pădure, acolo nu se aruncă un ambalaj, două, de către trecători. E aruncat masiv, cu remorca. Cam atât despre buna vecinătate, cât și despre egala măsură.
