Mijloacele de comunicare în masă (ziare, reviste, televiziuni, radiouri) sînt folosite de procurorii anticorupţie abuziv, ca unelte de manipulare brutală a opiniei publice. Ziariştii (unii) primesc informaţii din dosarele de urmărire penală şi redactează ştiri de senzaţie, dar nu cer părerea părţii învinuite, nu stau de vorbă cu persoanele cercetate penal, cu toate că au datoria să respecte deontologia profesională şi să fie imparţiali. Degradarea climatului public românesc este şi efectul presei supuse comandamentelor de tip securist.
Meseria de ziarist este importantă, dovadă fiind recunoaşterea de către stat a indemnizaţiei de creator, pe care o primim după pensionare, dacă sîntem membri ai Uniunii Ziariştilor Profesionişti (UZP) din România. Dar pe de altă parte, presa este supusă unor presiuni să intre în jocul politic şi să acţioneze ca armă de manipulare, prin acţiunea unor inşi lipsiţi de moralitate. Presa aservită devine unealtă de presiune, iar jurnaliştii, mercenari în slujba ideilor greşite.
Altul este scopul presei independente, care-şi respectă statutul şi se plasează echidistant faţă de puterile din stat, partide politice şi cititori. Jurnaliştii adevăraţi ţin în echilibru logica acestor sisteme şi le urmăresc coerenţa. Ei sînt martori, interpretează faptele, bazîndu-se pe experienţa lor de a-şi exprima opiniile în mod critic şi constructiv deopotrivă. Reporterii consemnează evenimentele sociale şi politice, economice şi culturale, ajutînd cititorii să cunoască mai bine epoca în care trăim. Presa reflectează, nu dă sentinţe. Presa nu laudă în exces, dar nici nu critică dur, manifestînd moderaţie şi imparţialitate.
Tinerii care se înscriu acum în UZP jură să respecte etica jurnalistică. Cel mai mare pericol nu este să practice ştirea de bulevard, deoarece cititorii se prind repede că articolele anunţate nu sînt „senzaţionale”, singura menire a titlurilor gonflate fiind să atragă cititorii neatenţi. Rolul presei este să ofere o înţelegere a lumii, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor oamenilor. Unii exagerează rolul critic al presei, dar dezangajarea conştiinţei nu este înţeleaptă. Ataci sau aperi o faptă, o lege, însă nu e bine să devii militant, ci doar să explici ce se întîmplă şi de ce, să exprimi nevoile mulţimii şi să reacţionezi la derapajele politice de stînga şi de dreapta. Presa arată ce se întîmplă, explică şi sugerează soluţiile logic posibile.
A apărut raportul anual FreeEx privind libertatea presei din România. Ziarele şi televiziunile, în principal, sînt folosite abuziv pentru a şantaja, a face trafic de influenţă, a încălca legea. Într-o lume în care cine deţine informaţii are avantaj, presa este curtată de partide, ziarele pot forma opinia publică în sensul dorit de cei care le controlează. Presa caută succesul facil, cedînd ispitei de a publica ştiri false, neverificate, fără să le rectifice a doua zi. Legea accesului liber la informaţiile de interes public trebuie schimbată, este aproape imposibil să obţii informaţii în timp real.
Unii jurnalişti (mai sînt şi pe la noi) practică şantajul, cerînd avantaje materiale pentru a nu publica informaţii denigratoare. Mult mai frecvente sînt instigările la ură şi la nerespectarea unor drepturi sau obligaţii. Au loc adevărate linşaje mediatice, sub pretextul unor creaţii artistice de tip pamflet. Lumea presei este plină de capcane pe care trebuie să le depăşim cu stoicism (nici noi nu sîntem lipsiţi de expunere).
Statul democrat are datoria să sprijine independenţa presei prin înlăturarea concurenţei neloiale, iar Uniunea Ziariştilor Profesionişti, mai bine organizată decît acum, ar putea să-i înlăture din breaslă pe falşii jurnalişti.
