BANI, AFACERI, INFLUENŢE • Vorbăria politrucilor şi lungimea autostrăzilor

1
797

Se spune că ”vorba lungă, sărăcia omului”. Din bruma de educaţie primită de la părinţii şi bunicii noştri ştim că nepotrivirile dintre vorbe şi fapte sunt minciuni.
Pentru aceia care ne conduc, orice vorbărie are scop bine definit, iar realizarea obiectivelor anunţate presupune apelarea la o pleiadă de mijloace. Se mai întreabă cineva în zilele noastre dacă mijloacele folosite întru atingerea scopurilor sunt morale sau etice?! Scopul scuză mijloacele! Ştim cu siguranţă că politrucul nostru are numai scopuri legitime, de mare importanţă, de ”interes naţional”. Orice politruc este convins că, pentru atingerea obiectivelor sale, îi sunt permise orice mijloace. Iacă aşa s-a transformat politica în politicianism, scopurile în mijloace, mijloacele în instrumente, iar instrumentele în scopuri personale, toate amestecate într-o ciorbă tulbure. Ne spun că îşi sacrifică familia şi cariera pentru binele şi folosul cetăţenilor şi al electoratului. Cum realitatea se postează într-o vădită antiteză cu pălăvrăgeala, ne întrebăm curioşi: sunt ei mincinoşi?!

• 28 km de autostradă / an

Spre exemplu, în România, lungimea totală a autostrăzilor construite după 1990, inclusiv cele aflate pe postul de ”centură” a oraşelor, este de 770 km, ceea ce înseamnă că s-au construit cam 28 km într-un an. Dacă la 10.000 de mineri disponibilizaţi în această perioadă li s-ar fi dat betoniere, lopeţi şi târnăcoape, fiecare dintre ei ar fi construit într-un an cel puţin 10 m de autostradă. Iacă aşa am fi avut peste 2.000 km în 20 de ani. Replica politrucilor nu se va lăsa aşteptată: o astfel de soluţie înseamnă barbarism, primitivism, o întoarcere în evul mediu timpuriu.

• promisiuni luminoase, realitate cu… gropi

Păi nu suntem noi cetăţeni ai secolului XXI?! Aşa că politicienii s-au angajat că vor construi ei foarte mulţi km de autostrăzi. Ne-au promis de fiecare dată când cerşeau votul, noi i-am crezut şi i-am votat. Dacă îi întrebăm de ce nu fac autostrăzile promise, răspunsul vine prompt, politrucii având întotdeauna la ei răspunsurile potrivite şi adecvate, cu argumente solide, cu explicaţii şi lămuriri, vociferând şi combătând. Explicaţii multe, niciodată soluţii. Studii de fezabilitate expirate, exproprieri nerealizate, contracte de execuţie sau de finanţare reziliate, licitaţii nereuşite, contestaţii la contestaţii, legislaţia achiziţiilor defectuoasă şi câte şi mai câte. Pe scurt, nu s-a făcut nimic! Ce, noi nu vedem realitatea?!

• drumuri proaste, salarii mici

În tumultul evoluţiei economice, lipsa auto­străzilor încetineşte dezvoltarea, reduce rotaţia capitalului, îndepărtează legăturile de afaceri. Pe scurt: conduce la scăderea productivităţii generale. La ritmul actual de creştere economică, din cauza lipsei de autostrăzi se pierde cam 15% din productivitatea generală, iar convertirea acestui procent în PIB însumează peste 30 miliarde de euro/an. Între productivitate şi nivelul salariilor este o relaţie de proporţionalitate. Creşte productivitatea, cresc salariile. Aşa că lipsa reţelei de autostrăzi se constituie într-o frână de creştere a salariilor, alături de alţi factori, acţionând în jos nivelul de trai şi crescând numărul acelora care aleg bejania printre străini.

• autostrăzile României, schiţate în alte părţi?!

Se zice, de către unii, pe la colţuri, cum că deciziile de a construi autostrăzi în România nu se iau pe malurile Dâmboviţei! Or fi venind ele dinspre alte cănţălarii europene sau transatlantice?! Prin mass-media mai circulă zvonul că, acela care va îndrăzni să străpungă Carpaţii cu tuneluri de autostrăzi, va fi băgat la puşcărie. Oare chiar aşa să fie?! Dacă am da crezare unor astfel scenarii, logica randamentelor financiare în alocarea banilor publici cere o renunţare de facto la astfel de lucrări. Şi atunci de ce se mai cheltuiesc banii publici pe vânt?! Dacă cei care conduc vremelnic destinele ţării au ştiinţă despre limitele decizionale şi simt că merg cu frâna de mână trasă, n-ar mai trebui să consume mii şi milioane de euro pe studii de fezabilitate şi contracte de consultanţă inutile, ci să-i aloce altor domenii, cum ar fi învăţământul, spre exemplu. Poate s-ar micşora şi numărul de analfabeţi funcţionali şi s-ar închide supapa prin care se scurg banii publici către offshore-uri. Migraţia ilegală a banilor publici poate reprezenta un obiectiv de interes naţional. Nemaiavând subiectul la îndemână, politrucii ne-ar scuti şi de tiradele electorale de­şarte în campaniile electorale. Dar cu ce ne-ar mai minţi ei atunci?!

• între un preşedinte mioritic şi un profesor de Harvard

În legătură cu incapacitatea de a lega provinciile româneşti prin autostrăzi s-a exprimat şi un ex-preşedinte, în urmă cu 10 ani. De la tribuna instituţiei prezidenţiale, cu drapelul tricolor aflat în spatele domniei sale, ne zicea cu un zâmbet sarcastic cum că zadarnică va fi orice încercare de a construi autostrăzi unite în coridoare paneuropene. Din nefericire, a avut dreptate! Dânsul ştia ceva ce noi nu vom afla niciodată?! Cu 22 ani în urmă, profesorul Samuel P. Huntington, de la Harvard, a publicat lucrarea: ”Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale”. Tema abordată: o nouă ordine mondială. Autorul postează România în zona civilizaţiei ortodoxe, incapabilă de a se armoniza pe deplin cu civilizaţia occidentală, catolică sau protestantă. În acest sens, invocă teorii occidentale mai vechi, între care şi aceea că munţii Carpaţi reprezintă graniţa naturală dintre occident şi orient.

• politrucii ţării au frâna de mână trasă

Tot mai multe abordări geostrategice actuale îmbrăţişează ideea că destinul României este hotărât de către alţii. Dacă aşa stau lucrurile, gravitatea situaţiei este incomensurabilă. Fără a subscrie la vreo teorie a conspiraţiei, nu putem respinge de facto realitatea care relevă incapacitatea guvernelor de după 1990 de a lăsa jos frâna de mână ce ţine pe loc construcţia autostrăzilor. Şi nu numai a autostrăzilor!!! Astăzi discursurile despre autostrăzi sunt nuanţate: economiştii vorbesc despre insuficienţa banilor, politologii despre inadecvarea planurilor geostrategice, iar politrucul vorbăreţ îşi dă cu presupusul şi răspunde la tot şi la toate. Noi, muritorii de rând, rămânem sufocaţi în traficul infernal, mai ales dacă vrem să ajungem acolo de unde se dă ora exactă. Pe lângă pierderile economice amintite, lipsa căilor de circulaţie moderne se traduce şi prin numărul de accidente cu victime aflat la cele mai înalte cote din Europa.
Pe căi rutiere, de noi Viena este mult mai aproape decât Bucureş­tiul! Oare de ce ne mai mirăm că românii vor să plece numai spre Vest, dorind să uite de celelalte puncte cardinale?
Conf. univ. dr. ec. Vasile BÎRLE

Pentru mai multe analize marca Prodatacons, urmăriţi paginile economice ale cotidianului „Graiul Maramureşului”, accesaţi http://www.prodatacons.ro sau vizitaţi pagina oficială de Facebook Prodatacons.

1 COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.