Gherman Pântea (1894 – 1968) a fost avocat, deputat, diplomat şi ministru, primar al oraşelor Chişinău şi Odesa. S-a născut la 13 mai / 24 mai 1894, în localitatea Zăicani, din judeţul Bălţi, Republica Moldova, într-o familie de origine română, cu mai mulţi copii, părinţii săi fiind Vasile Pântea şi Ioana Pântea. Tatăl său era avocat, de origine din Ardeal. Bunicul său, Ioan Pântea, subofiţer, s-a stabilit în Zăicani, Bălţi, venind din Pinticu, sat al comunei Teaca (judeţul Bistriţa). Şcoala primară a făcut-o în satul natal, după care urmează şcoala medie din Glodeni (1904-1910) şi Cetatea Albă. În iunie 1915, a fost recrutat în Armata Imperială Rusă şi repartizat la şcoala de ofiţeri din Kiev, pe care a absolvit-o la 1 decembrie 1915 cu gradul de sublocotenent. În anul 1916, Gherman Pântea îndeplinea funcţia de translator în statul major a armatei IV, la Roman, pe frontul român. O dată cu revoluţia din februarie 1917, ce a dus la crearea Republicii Federative Ruse, a început renaşterea naţională a popoarelor din fostul imperiu. Gherman Pântea a organizat Comitetul ostăşesc din Roman şi a contribuit la organizarea Comitetului Militar Central de la Chişinău. La Congresul Ostaşilor Moldoveni, 20-28 octombrie 1917, în Chişinău, a fost ales vicepreşedinte. Din partea judeţului Bălţi, a fost ales deputat în Sfatul Ţării şi la 27 martie/9 aprilie 1918 a votat pentru unirea Basarabiei cu România. În 1920, şi-a continuat studiile la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. A fost ales în Camera Deputaţilor. La 1 Decembrie 1922, a participat la funeraliile preotului dr. Vasile Lucaciu, în Şişeşti, unde, în calitate de deputat, a vorbit în numele Ardealului. A deţinut de trei ori funcţia de primar al oraşului Chişinău: 1923, 1927-1928 şi 1932. În această calitate, s-a remarcat ca un bun organizator. A participat la tratativele duse cu autorităţile sovietice la Paris (1923). După anexarea Basarabiei din iunie 1940, de către autorităţile sovietice, s-a refugiat în România. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a deţinut funcţia de primar al oraşului Odessa (1941-1944), la propunerea mareşalului Ion Antonescu, unde s-a remarcat prin capacităţile sale administrative, reconstituind oraşul din temelii. Din anul 1944, Gherman Pântea s-a mutat la Bucureşti, unde a murit în 1968. A scris cărţi despre Unirea Basarabiei cu România. (Vasile Iuga)
