Timp de patru zile, atmosfera din Baia Mare a fost una incandescentă, încărcată de entuziasmul tinereţii. A fost o perioadă în care în municipiul băimărean s-a desfăşurat un altfel de festival, Festivalul Nonformal.
Deschiderea oficială a Festivalului Nonformal a avut loc miercuri, 8 august, în Piaţa Cetăţii din Baia Mare şi s-a încheiat celebrând activ Ziua Internaţională a Tineretului din 12 august în Capitala Tineretului din România. Proiectul a fost organizat de Asociaţia DEIS cu sprijinul financiar al Municipiului Baia Mare.
„În Parcul Municipal Regina Maria, bătăile de tobe au sunat continuu. Iar pe alei, au apărut brusc câţiva oameni care se jucau cu tot felul de instrumente de jonglat. La Centrul Comunitar s-a improvizat intens. În atelierul de teatru de improvizaţie. Alături de ei, un alt grup învăţa despre joc şi efectul său educativ pe lângă cel ludic şi participativ. În atelierul de animaţie socio-educativă. La Bastionul Măcelarilor nu au existat actori. Doar spectACTORI în cadrul atelierului de teatru forum. Iar la sala Studio a Teatrului Municipal Baia Mare, luminile alternau cu tenebrele într-o poveste creată prin teatru de umbre. Mai în centru s-a desenat de zor, dar şi cu spor în atelierul de facilitare grafică”, relatează preşedintele Asociaţiei DEIS, Diana Sabo.
După trei zile de lucru intens, participanţii festivalului au ieşit în lume printr-o serie de spectacole şi reprezentaţii la care invitaţii de mare rang au fost chiar membrii comunităţii. Şi au arătat celor din jur cât de mult se poate învăţa în doar câteva zile.
“Cuvintele care au apărut cel mai des la finalul evenimentului au fost învăţare şi emoţie. Concluzia: nu învăţăm doar cu capul, ci, mai ales cu inima. Iar copilul din noi abia aşteaptă să se lase din nou fermecat de mirajul învăţării, dacă acesta este făcut cu zâmbetul pe buze şi prin implicare activă a tuturor. Reprezentaţiile şi spectacolele publice create de participanţi pot fi urmărite în secţiunea de materiala video de pe pagina de Facebook Baia Mare – Capitala Tineretului din România”, a adăugat Diana Sabo.
Festivalul s-a încheiat. Dar spiritul lui merge mai departe în comunităţile celor 120 de tineri şi lucrători de tineret din toată România, unde aceştia vor duce mai departe metodele, emoţiile şi lecţiile învăţate.
„Festivalul Nonformal pentru mine a însemnat foarte mult. Am reuşit să văd exact cum este să iei câteva idei, iar apoi să le pui în practică, dar să nu îţi scape din vedere nici cel mai mic detaliu. Am învăţat lucruri noi, m-am perfecţionat pe anumite sectoare şi sunt sigur că toată această experienţă de la Nonformal mă va ajuta foarte mult pe viitor. Cred cu tărie, că orice dorinţă a tinerilor poate fi transpusă într-un proiect, iar mai apoi pusă în practică, deoarece am învăţat că nimic nu este imposibil”, a spus Claudiu Mike, 19 ani, responsabil logistică în acest proiect.
La rândul său, Bea Konyves,18 ani,responsabil organizare ateliere în acest proiect a declarat că „a fi voluntar în Echipa Nonformală, cum semnam noi email-urile, a fost o adevărată provocare, a fost şi un context de învăţare foarte complex. Pentru mine Festivalul Non-formal a început cu câteva zile mai repede având responsabilităţi pe partea de organizare generală. La final de festival pot să spun, ca de obicei, că am făcut ceea ce-mi plăcea, mi-am atins scopul principal – de a descoperi oameni noi şi interesanţi – iar acum ştiu mai multe atât despre lumea Nonformală şi despre organizarea unui festival de o asemenea amploare, cât şi despre mine ca om, ca voluntar.”
Participanţii păstrează şi ei impresii deosebite despre această experienţă. “A fost incredibil să întâlnesc un grup atât de eterogen, adus la comun totuşi prin apelul la emoţie. Prietenii minunate şi colaborări ulterioare, facilitatori incredibili, zâmbet în toate părţile nu pot face decât să recomande un rezultat excepţional, aflat în spatele unei munci de echipă incredibile”, a afirmat unul dintre participanţi. O altă participantă a punctat faptul că „Intens, cu sens, educaţie cu bucurie… aşa aş descrie laconic Festivalul NonFormal de la Baia Mare. Au fost seri când simţeam că nu mai pot sta în picioare din cauza oboselii, dar nu voiam să merg să mă odihnesc de teamă că aş putea rata ceva. Au fost dimineţi când nu puteam respira din cauza emoţiei şi nerăbdării că în ziua aceea urmează să învăţ ceva nou.”
