În febra pregătirilor evenimentelor literare de la Sighetu Marmaţiei şi de la Deseşti, căutam un subiect de editorial. Răsfoind revista „Contemporanul”, condusă de băimăreanul Nicolae Breban, aflu întrebarea pusă de scriitorul Boris Marian: cine îl cunoaşte pe Ludovic Bruckstein? Şi eu, mi-am răspuns cu repeziciune în gând. Adică, l-am cunoscut în perioada mea sigheteană. Era un domn înalt, o figură distinsă, cu o voce aşezată. Ţin minte, iarna purta un palton lung, de diplomat interbelic. Ştiam că este scriitor cunoscut, remarcându-se ca dramaturg. Era directorul Şcolii Populare de Artă din Sighetu Marmaţiei. Ca scriitor, venea la cenaclul literar al Casei de cultură, acolo în celebra rotondă, unde citeam din creaţiile noastre, noi, începătorii.
Alături de pictorul şi poetul Gheorghe Chivu şi profesorul Eracle Titircă, era vocea analitică, de care ţineam seama. Ne spunea că, în tinereţe, a scris şi el poezii. Se bucura de micile noastre reuşite literare. Când doamna Lanny, directoarea bibliotecii, mi-a arătat debutul meu în revista „Luceafărul” (3 august 1968), domnul Bruckstein era de faţă. Nu uit, nici astăzi, mângâierea din vorbele lui. După ce am văzut, elev pedagogist fiind, opereta „Pintea Viteazul”, pe un libret de-al dumisale, i-am descoperit o altă dimensiune a creaţiei literare. Păstrez şi acum volumul de proză „Panopticum”, cu dedicaţie (1970).
Apoi, drumurile noastre s-au despărţit. Eu îmi căutam un rost în viaţă, el, de dragul unei familii unite, se mută în Israel, alături de fratele său. Aşa şi atât l-am cunoscut pe Ludovic Bruckstein. Ulterior, am aflat tragedia familiei sale. Ludovic Bruckstein (Arie Joseph-Leib) s-a născut în anul 1920 la Lucăceni (Satu Mare). După unii, la Munkacevo. La vârsta de patru ani se mută, cu familia, la Sighetu Marmaţiei. După terminarea bacalaureatului, a fost deportat cu familia – mama, tata şi patru copii – în lagărul de concentrare de la Buchenwald. Era în luna mai 1944.
A fost eliberat un an mai târziu, după ce a trecut prin mai multe lagăre de muncă forţată. S-a întors acasă, aşteptându-şi familia. Avea să afle că doar fratele mai mic, Israel, a supravieţuit.
A urmat facultatea de litere la Cluj. Se întoarce profesor la Sighetu Marmaţiei. Apoi, este numit director la Şcoala Populară de Artă. A început să scrie. Scrisul, ca o terapie. Rănile se cereau vindecate cumva. Deşi tragediile nu se pansează atât de uşor. Situaţia tragică a evreilor, familia lui dispărută au devenit teme răscolitoare în dramaturgia şi proza lui. S-a încurajat cu serioase porţii de optimism. O, ce rezerve miraculoase avea acest om!
Fiul său, Alfred, declara într-un interviu: „tata a privit mereu lumea cu optimism şi umor”. Şi-a transformat rănile războiului, ale prigoanei şi umilinţei în piese de teatru. Nici că se putea o alegere mai potrivită, mai răspicată şi mai convingătoare. Da, lumea tragică absorbită de scenă! Fără resentimente, a văzut binele acolo unde era pustiul sufletului. A predat arta dramatică. Multe roluri a jucat în faţa celor tineri! A fost membru al Uniunii Scriitorilor. Când a emigrat în Israel, în 1972, şi-a luat cu el biblioteca. A continuat să scrie în limba română şi ebraică. A fost unul dintre fondatorii Asociaţiei Scriitorilor de Limba Română din Israel.
Ludovic Bruckstein s-a stins din viaţă în 1988, la Tel Aviv, la vârsta de 68 de ani. Elie Wiesel, care-l cunoştea, l-a evocat la prima lui venire în Maramureş. Fiul lui, Alfred, născut la Sighetu Marmaţiei în anul 1954, a devenit o somitate în lumea ştiinţifică. Scriitorul Ludovic Bruckstein nu a fost uitat în Marmaţia. Profesorul Dorel Todea, un împătimit al teatrului, a pus recent în scenă, la Centrul Cultural din Sighetu Marmaţiei, piesa „Un musafir nepoftit”, într-o viziune regizorală modernă.
Anul trecut, la Deseşti, poetul din Israel, Moshe Itzhaki, laureat al Marelui Premiu „Nichita Stănescu”, dimpreună cu profesorul Paul Farkaş, ne-au amintit de scriitorul sighetean mutat la Tel Aviv. Vom purta discuţii şi în acest septembrie, pe această temă, cu poeţii din Israel, Adrian Ernster şi Etgard Bitel, participanţi la manifestările literare din Maramureşul Istoric.
Mulţumesc scriitorului Boris Marian (Mehr) pentru întrebare. Născut undeva în Caucazul de Nord, cu familie originară din Ţinutul Herţa, a cunoscut şi el groaza deportărilor. În 1945, se întoarce în România. Da, cine îl cunoaşte pe Ludovic Bruckstein? Eu păstrez, în minte, vorba lui mângâietoare de la debutul meu. Girat de un alt sighetean celebru, prozatorul Alexandru Ivasiuc.
