Demult, demult, în altă lume,
Într-o pădure seculară,
Unde exact, nu spun anume,
Jivinele-și aveau o țară
Civilizată-n toate cele,
Cu școli și multe biblioteci,
Nimeni n-avea deprinderi rele
Și pretutindeni pe poteci
Și drumuri era siguranță
Și-n vizuini belșug aveau
Și bufnițele-aveau prestanță,
Că ele lumea învățau
În școli clădite în tot locul.
Dar într-o zi, după „scenarii”,
Și lor li s-a schimbat norocul,
C-așa voit-au demnitarii.
Lenea și frica, ignoranța,
Prin codru și-au făcut cărări
Și-atunci jivinelor speranța
Le-a fost să meargă-n alte zări.
Rămas-au școlile stinghere
Și bibliotecile la fel,
Cei ce-au rămas n-aveau plăcere
Din învățat să-și fac-un țel.
Și-n întuneric pentru-acestea
S-a prăbușit pădurea toată,
Și stă și-acum, spune povestea,
Că nu e cine să o scoată…
MORALA BUFNIȚELOR
Nu de noroc, cum se arată,
Ne-am dus, că cică s-a schimbat,
Când nu primești pe muncă plată,
Cum să ai chef de învățat?!
MORALA DEMNITARILOR
E-un lucru bun, la o adică,
Să-nchidem bufnițelor gura.
Prea multă-nvățătură strică,
La fel și munca și cultura!
MORALA FABULEI
Când școlile sunt părăsite
Și-n biblioteci nimeni nu vine,
Propun să fie folosite
Drept baruri. Astea vor fi pline!
Lucian Perța
George Țărnea
PASTEL DE SEPTEMBRIE
Septembrie cu struguri brumați în așteptare
Septembrie de abur, septembrie de plumb,
Septembrie cu stoluri topite-n depărtare
Cînd sună ca un clopot mătasea de porumb.
Septembrie-n plutire, ca o poveste veche
Pe care-o spune vîntul vămuitor de flori,
Septembrie cu stele pe bolți fără pereche,
Septembrie cu grele vîrtelnițe de nori.
Septembrie de raze, septembrie de pîslă,
Septembrie-n derivă cu tot frunzișul mort,
Cînd sufletele triste mai scapă cîte-o vîslă
Și trec pe lîngă farul întoarcerii in port.
Septembrie cu mere arzînd în geana zării,
Septembrie cu stranii castele de nisip
Pe care-ndrăgostiții le-ncredințează mării
Cînd bănuiesc sorocul schimbărilor la chip.
George Țărnea
PASTEL DE SEPTEMBRIE
Au fost vizate volumele: ,,De ținut minte” (1994); ,,Poeme supărate rău” (1996).
Septembrie cu struguri din ce în ce mai acri,
Septembrie de ceață, septembrie de fum,
Când gata e concediul și iarăși te consacri
Muncii de rutină ce-i prost plătit-acum.
Septembrie-nceputul de toamnă și poveste
Pe care-o spun pescarii din Deltă reîntorși,
Septembrie cu deja un strat de nea pe creste,
Dar și la plaja mării cu încă norocoși.
Septembrie cu-elevii pândind în calendare
Doar-doar o să mai poată ciupi o zi în plus
Până începe școala și intră în orare,
C-așa, cam pe la mijloc, vacanța li s-a dus.
Septembrie cu mere import din altă țară,
C-a noastre-s tot mai rare, livezile dispar,
Ca multe alte lucruri de fală-odinioară
Și nimeni nu răspunde și totu-i în zadar.
Septembrie cu brume pe bruma de recoltă
Ce-o au la câmp țăranii ce-acuma-s fermieri,
Cu-n soare ce nu știe nici el când e pe boltă,
Septembrie prin parcuri cu-ndrăgostite seri.
Septembrie, faci pomii să iasă din veșminte
Și-apoi le furi veșmântul și zici că e al tău,
Hai, vino, treci odată, dar, te voi ține minte,
Mi-ai supărat poemul, și-i supărat chiar rău!
Lucian Perța
