Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca organizează în fiecare toamnă festivalul de teatru „Întâlnirile Internaționale de la Cluj”, eveniment care urmărește comunicarea informațiilor culturale și stabilirea unor colaborări internaționale prin arta dramatică. Organizatorii abordează opera unui dramaturg sau propun o temă, iar Teatrul Național din Cluj-Napoca și invitații din țară și de peste hotare pun în scenă piese care respectă această convenție. Anul acesta, Clujul a fost invadat de „Viziuni”, tema care a dat numele ediției 2018.
Piesele alese pentru festival recapitulează evenimente marcante care s-au petrecut în societatea românească după ‘89, pe care memoria colectivă este în pericol să le uite. În cele 6 zile ale festivalului, organizatorii și-au propus să exorcizeze aceste umbre ale trecutului recent, purificare pe deplin justificată acum, în pragul celor 100 de ani de România, la aproape 30 de ani de libertate. Spectacolele s-au desfășurat la Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, la Teatrul Maghiar și la Reactorul de Creație și Experiment.
Tinerii artiști au participat la festival cu două piese-documentar. Experimentul de la Cluj explică escrocheria jocului piramidal din anii ‘90, care a construit averi și a distrus destine. M.I.S.A PĂRUT, povestește episodul Mișcării de Integrare Spirituale în Absolut. Ambele texte vorbesc despre ambiguitatea în care se zbătea conștiința românilor în primii ani de după 1989, liberi în sfârșit să aleagă, dar lipsiți de acces la informație.
Matei Vișniec a fost prezent în programul festivalului cu piesa „Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre”, avându-i în distribuție pe actorii Teatrului Național „Lucian Blaga”, în regia lui Răzvan Mureșan.
Piesa Emigranții de Slawomir Mrozek, jucată tot de actorii Teatrului Național „Lucian Blaga”, în regia lui Tudor Lucanu, s-a integrat perfect în tema festivalului -”Viziuni”. Cele două personaje dezrădăcinate spun povestea milioanelor de căutători de fantasme dincolo de granițele pământului natal.
Teatrul Național din Timișoara a participat cu piesa Rambuku după Jon Fosse, în regia lui Mihai Măniuțiu. Jon Fosse, dramaturg norvegian de mare valoare, deținătorul premiului Ibsen.
Programul celor 6 zile de festival a cuprins discuții, conferințe și dezbateri, unde publicul a avut ocazia să-i întâlnească pe autori și să le adreseze întrebări. Muzeul de Artă a găzduit vineri, 12 octombrie, dialogul Când povestirile devin teatru, avându-i invitați pe scriitorii Ana Blandiana, Adriana Bittel, Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu, în dialog cu Tudor Lucanu.
Sâmbătă, 13 octombrie, publicul s-a întâlnit cu dramaturgul Matei Vișniec și cu actorul Ion Caramitru pentru dialogul Despre teatrul românesc în Anul Centenarului. Ei au discutat despre formele de rezistență anticomunistă prin literatură și prin teatru. Au rememorat momente negre ale teatrului românesc din perioada dictaturii, așa cum au fost interzicerea lui Lucian Pintilie și îndepărtarea lui Liviu Ciulei de la conducerea teatrului Bulandra, în urma unui spectacol după Revizorul de Nikolai Gogol, în care aluziile anticomuniste erau prea transparente. Ion Caramitru a spus că scena permitea mai multă libertate de încălcare a limitelor impuse de cenzură decât literatura. Textele dramatice, spunea el, interpretate într-un anumit mod, ascundeau mesajele subversive fără să fie schimbat un singur cuvânt.
Matei Vișniec s-a declarat optimist în legătură cu evoluția teatrului românesc, spunând că niciodată nu a existat în România atâta efervescență creatoare. Dramaturgul s-a arătat încântat de faptul că în România se scrie mult teatru și a dat exemplul Franței, țara sa de adopție, unde companiile teatrale sunt foarte interesate de textele autorilor în viață.
Stanca Ioana URSU
