Lucreţiu Pop este un tânăr băimărean care, de mai bine de doi ani, lucrează la binecunoscuta companie americană Amazon, în punctul de lucru din Marea Britanie. Rolul său este de a oferi suport tehnic în tot ceea ce ţine de tehnologia informaţiilor. A ales Regatul Unit pentru a munci atât pentru faptul că e o ţară în care s-a putut adapta lejer, din punct de vedere lingvistic, cât şi datorită faptului că îi mijloceşte o atmosferă profesionistă de lucru şi, implicit, satisfacţie financiară. Jovial, mărturiseşte că s-a adaptat cu repeziciune la stilul britanic de viaţă, fiind impresionat de bunul mers al lucrurilor în această ţară.
• O echipă de tineri are grijă de peste 400 de laptopuri şi 1.500 de scannere
Reporter: Ce presupune jobul tău?
Lucreţiu POP: Rolul meu principal este de a oferi suport tehnic în tot ce ţine de IT în unul dintre cele mai mari depozite Amazon din Europa, cam de patru ori cât stadionul „Viorel Mateianu”. Suntem o echipă restrânsă de 5 tineri care avem grijă de peste 400 de laptopuri şi undeva la 1.500 de scannere de diferite modele. Bineînţeles, jobul e mai complex de atât, fiind şi vorba de menţinerea şi îmbunătăţirea reţelei, achiziţii, instruire de personal nou, implementare de noi soluţii tehnice etc.
R.: Ce a presupus interviul de angajare?
L.P.: Iniţial, am lucrat ca „Problem Solver”, urmând ca, după un an, în 2017, să aplic pentru poziţia de IT. După o primă probă tehnică, am avut un interviu cu managerul IT regional şi un inginer IT. Nu a fost foarte dificil, dar ştiam că voi avea un timp relativ scurt să le dovedesc că sunt persoana ideală pentru rolul respectiv, aşa că m-am pregătit mult din timp şi, bineînţeles, emoţiile nu au lipsit complet. Una din întrebări a fost “De ce realizare eşti cel mai mândru?”, iar răspunsul meu a fost ONG-ul pe care l-am fondat când eram student la Universitatea de Nord, urmând să detaliez proiectele implementate cu echipa.

R.: Ce te-a determinat să aplici pentru un astfel de loc de muncă? Mai sunt tineri români care lucrează alături de tine?
L.P.: De mic am avut susţinerea părinţilor în a avea acces la calculator, internet. Eram în clasa a II-a, dar prin 1998 era ceva special să ai calculator. Bineînţeles, l-am stricat de nenumărate ori până am învăţat cum stă treaba. De aici, pasiunea pentru calculatoare, IT şi determinarea de aplica la acest job. Români sunt în Anglia de toate vârstele, probabil vreo o sută şi unde lucrez eu. Încă e amuzant când merg pe stradă, la piaţă sau în supermarket şi aud limba română ocazional. Simţi că nu eşti chiar aşa departe de casă.
• “Atmosfera e prietenoasă, dinamică, cu o colaborare bună între departamente”
R.: Care e atmosfera de lucru la Amazon? Ce îţi place cel mai mult la această companie?
L.P.: Atmosfera e prietenoasă, dinamică, cu o colaborare bună între departamente care cere multă flexibilitate pentru a răspunde nevoilor clienţilor. Îmi place că toţi angajaţii sunt instruiţi în mai multe procese, ceea ce înseamnă că poţi lucra în diferite departamente, poţi progresa în roluri de instructor, team lead, manager. E o deschidere din partea conducerii în a ne menţine implicaţi prin diferite evenimente şi sunt multe iniţiative prin care ascultă feedbackul angajaţilor, cu acţiuni directe. Spre exemplu, una din competiţiile organizate mi-a oferit oportunitatea de a vizita zilele trecute oraşul Seattle din SUA, unde Amazon are sediul central. Cel mai mult contează când ai o problemă tehnică, dar nu numai, accesul la o reţea globală de „amazonieni” dispuşi să te ajute.
R.: Ai mai lucrat şi în alte companii de la stabilirea ta în Marea Britanie?
L.P.: Primul job în UK a fost în depozitul unei firme de curierat. A fost un şoc cultural pentru mine această experienţă. Ultimul job în România a fost la TL+ Maramureş unde aveam acces oricând la echipament de mii de euro şi nici nu se punea problema să nu fiu de încredere. În schimb, în această hală, securitatea era mai strictă/agresivă decât la aeroport, cu percheziţii zilnice şi de fiecare dată la ieşire. Dar se plătea cu 60 lei pe oră (zece lire la vremea respectivă) pentru muncă necalificată…
• Românii, priviţi ca oameni foarte muncitori

R.: Ce te-a impulsionat să pleci din România? De ce ai ales Marea Britanie?
L.P.: Am avut colegi care au continuat studiile în UK şi s-au tot stabilit acolo, iar limba engleză este ca şi limba maternă pentru mine după ce am învăţat-o încă din grădiniţă. Altfel, la fel ca majoritatea care emigrează, pentru un trai mai bun. Nu ştiu cât timp mi-ar fi trebuit să economisesc în România, dar după două luni în Anglia mi-am cumpărat prima maşină din banii mei. Second, dar frumoasă şi modernă. Primul drum semnificativ pe care l-am făcut cu ea, la doar câteva săptămâni, a fost să-mi vizitez familia în Baia Mare.
R.: Cum e viaţa în această ţară? Cum sunt priviţi românii?
L.P.: După cum ştii şi tu de Brexit, ţara e divizată, 50 pro/50 contra. Depinde pe cine întrebi, dar peste tot românii şi imigranţii, în general, sunt priviţi ca oameni foarte muncitori, lucru pe care l-am văzut şi discutat cu oameni din diferite funcţii de conducere. Suntem un popor ambiţios şi mă bucură când citesc, în presa britanică, despre români care s-au realizat aici şi sunt daţi ca exemplu pozitiv.
R.: Care e starea generală, printre românii din Marea Britanie, cu privire la Brexit?
L.P.: Sincer, nu ştiu care e starea generală printre români referitor la Brexit, mai mult aud discuţii despre îngrijorătoarea situaţie din România şi măgăriile pe care le face actuala conducere.
R..: Cât de uşor sau greu ţi-a fost să te adaptezi stilului britanic de viaţă?
L.P.: Să ştii că e amuzant să conduci într-un sens giratoriu în sens invers! Dar te obişnuieşti. Şi la fel şi cu restul, nu e dificil. În general, taxele, asigurarea la maşină, transportul în comun sunt mai scumpe, dar nu se compară cu ce avem în România. Internet în autobuz, tren este standard şi punctualitatea nu este o problemă.
• “Viziunea în firme, societate, învăţământ e mai modernă”

R.: Ce te impresionează, în mod plăcut, în Marea Britanie?
L.P.: În general, viziunea în firme, societate, învăţământ e mai modernă, o gândire progresivă. Indiferent de religie, culoare, tatuaje, înclinaţie sexuală, oamenii sunt trataţi egal şi nici vorbă să fie discriminaţi într-un mediu academic sau de lucru. România mai are de crescut aici. Cel mai mult m-a impresionat Londra datorită energiei şi vitezei cu care se întâmplă totul. Ce e interesant şi nu-ţi dai seama până nu o vezi e că oraşele sunt lipsite de acele cabluri interminabile care leagă stâlpii de curent, telefonie, internet. Totul e subteran.
R.: Cum îţi petreci timpul liber?
L.P.: Încerc să călătoresc, să fac ceva nou. Mi-am adus şi bicicleta din România pentru a explora. Cel mai recent, am fost la un foc de artificii 360° pe un câmp, totul programat după piesa care se auzea la difuzoare.
R.: În ce oraş locuieşti? Care sunt acolo oportunităţile pentru tineri? Ai cunoscut tineri din alte ţări?
L.P.: Majoritatea amicilor mei sunt din alte ţări, precum: India, Lituania, Africa, dar şi britanici. Locuiesc în zona Leicester, un oraş măricel cu 330 de mii de locuitori. Sunt trei universităţi în judeţ, aşa că numărul studenţilor ajunge la 66.000, mulţi dintre ei străini, inclusiv din China! Sunt o duzină de bazine de înot şi nenumărate zone de agrement. Nu cred că lipseşte nimic.
• Situaţia din România, urmărită cu îngrijorare şi neputinţă
R.: Ai vizitat locuri/ obiective din Marea Britanie? Ce te-a cucerit în mod deosebit?
L.P.: Am vizitat Manchester, Liverpool, Wales, dar cel mai mult mi-a plăcut Scoţia datorită piesajului. Tot acolo am descoperit o plajă pe o insulă mai puţin cunoscută unde apa era albastră precum vezi în ţările mai exotice.
R.: Ai planuri de a reveni în România?
L.P.: Împreună cu prietena mea din Lituania ne gândim că, pe viitor, când va fi momentul, copiilor noştri le-ar prinde bine o copilărie în Maramureş. Afecţiunea mea faţă de această zonă nu se va schimba niciodată, dar încă nu ştiu 100% ce-mi rezervă viitorul.
R.: Cum este privită situaţia actuală a României în Marea Britanie?
L.P.: Urmărim cu îngrijorare şi, oarecum, cu neputinţă situaţia din România şi direcţia dictatorială spre care merge actualul Guvern. La fel vede şi presa locală, internaţională ce legi îşi votează cei în cauză pentru a bloca justiţia. Toţi condamnă ce se întâmplă, se fac proteste, dar parcă nimic nu-i poate opri. Mi-aş dori mai multă implicare în viitorul acestei ţări atât din partea generaţiei actuale, cât şi a părinţilor, bunicilor, a tuturor. Mereu m-am implicat la alegeri şi i-am promovat pe cei pe care i-am crezut de bună credinţă şi apţi de rolul respectiv. Aş vrea ca toţi să se implice cumva, oricum, ca să avem o ţară în care alţii să-şi dorească să imigreze pentru că e mai bine.