Spiritul lui Kossuth în America

0
77

Chestiunea cu imaginea ţării în străinătate nu este doar o preocupare românească, cum mi-a sugerat prietenul american Rodney, poetul care a cutreierat Maramureşul. Mai puţin ne-am oprit asupra vecinilor noştri unguri care nu fac risipă de orgoliu când vine vorba de imaginea Ungariei în America. Despre care ştim mai puţine lucruri. Maghiarii americani s-au stabilit peste Ocean în mai multe valuri. Începând cu perioada paşoptistă. Apoi, după Tratatul de la Trianon şi revoluţia maghiară din 1956. La recensământul din 2006 s-au declarat maghiari americani peste 1,5 milioane de persoane. Au origini panonice, transilvane şi secuieşti. O mare parte din comunitatea maghiară din America este de origine evreiască. O comunitate hasidică sătmăreană se află în Brooklin.
Maghiarii din America au dat societăţii americane nume sonore de actori, jurnalişti, scriitori, oameni de stiinţă şi politicieni. George Pataki a fost guvernator al statului New York (1995-2007). Peter Orszag a fost directorul Oficiului de Management şi Buget în Administraţia Obama. Sau deputaţii Ernest Istook, Joseph Gaydos ori Tom Lantos, ultimul o voce cunoscută, un vârf de lance în războiul de imagine împotriva Bucureş­tiului. Printre cei mai cunoscuţi maghiari americani se numără Josef Pulitzer, al cărui nume îl poartă celebrul premiu pentru jurnalism şi literatură. Bine ilustrat în Muzeul Presei din Washing­ton. Apoi Edward Teller, părintele bombei cu hidrogen, ori Eugene Wigler, laureat Nobel pentru fizică. Charles Simoyl, informatician, a fost al doilea maghiar ajuns în spaţiul cosmic. Prietenii mei, români din New York, mi-au povestit despre memoria culturală maghiară din America. Există o serie de localităţi, toponime, comitate, parcuri, monumente, care păstrează amintirea prezenţei maghiare pe teritoriul american.
Cele mai multe se referă la cultul revoluţionarului Lajos Kossuth. Cel mai mare comitat din statul Iowa îi poartă numele. Patru oraşe se numesc Kossuth. Apoi parcuri şi cartiere. Şase statui are revoluţionarul maghiar. Una în clădirea Capitol din Washington. Numele lui şi al regelui Ştefan cel Sfânt sunt pe frontispiciul a zeci de instituţii de învăţământ şi cultură. Unde se predă şi în limba maghiară. Maghiarii americani au o viaţă confesională activă. Credincioşii reformaţi şi baptişti folosesc limba maghiară la ceremoniile religioase. De la istoricul american Larry Watts, bun cunoscător al istoriei României, despre care a scris folositoare cărţi, m-a apropiat de explicaţia prezenţei spiritului lui Kossuth în Statele Unite. Americanii au fost fascinaţi de revoluţia liderului paşoptist. De aceea au arătat o afinitate pentru unguri care s-a prelins prin vreme.
Preşedintele american Taylor a văzut în Kossuth un aliat pentru a marca ieşirea Americii în lume. În 1851, Kossuth ajunge în America, unde a avut parte de o mare popularitate. Ziarul New York Times a scris 600 de articole despre el. A avut multe ieşiri în public, pentru strângerea de fonduri pentru cauza maghiară.Tot Larry Watts ne spune o poveste de luat în seamă. Celebrul profesor Bowen conducea catedra de istorie de la Harvard College. Mai conducea şi o influentă revistă literară, în care a scris două articole despre paşoptistul maghiar. Printre altele a spus: ”Un om care nu este în asentiment cu cauza maghiară este neadecvat pentru a preda istoria.” Un autor britanic, care prin căsătorie a intrat în casa unei familii de maghiari, i-a descris pe români ca fiind „o hoardă sălbatică, care ar trebui să aibă soarta pieilor roşi”. Americanul Larry Watts o spune. Am scris toate acestea pentru a nu ne mira de ce liderii maghiari, prin vreme, nu s-au obişnuit cu ideea că lumea s-a schimbat. Că majoritatea are şi ea dreptul la demnitate. Cât priveşte lobby-ul emigraţiei maghiare din Europa şi America, pe care Ungaria a ştiut să-l cultive şi în timpul comunismului, are o istorie aparte. Parţial ilustrată de acest text. Putem să le înţelegem ambiţiile şi supărările. Şi de ce spun pe toate drumurile că pentru maghiari nu este un motiv de sărbătoare Centenarul Marii Uniri.
Le spun cu sinceritate că şi poporul român are dreptul la istoria lui spusă răspicat. Cu toate ale noastre. Cât despre emigraţia românească în America cu alt prilej.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.