Maria Chira este un om simplu, discret, modest. Una dintre pasiunile ei este țesutul pe care l-a privit mereu ca o artă. Împreună cu o generație de elevi a derulat „Drumul Lânii” proiect care a adus Maramureșului o importantă distincție – Locul I la nivel național, Domeniul artistic, O activitate de succes .
Am găsit-o în atelierul ei, la războiul de țesut…
,,Este locul unde mă regăsesc, unde îmi reîncarc bateriile, unde mă simt foarte bine. Aici, departe de agitația zilnică, mi-am format universul meu. Am reușit să-mi cumpăr trei războaie frumoase, am investit în pasiunea mea timp și energie.
De ce trei? Pentru că a țese este o artă și uneori simt nevoia să țes pânză pentru cămăși, alteori stofă din lână pentru colecția vestimentară pe care o voi lansa într-o zi cu ajutorul Domnului, dar sunt și zile când firul de lână, vopsit de mine, se împletește în covoare. Fiecare război din atelierul meu își scrie povestea …”
Cum reușiți să vă faceți timp pentru toate?
,,Când ai o pasiune, ai o prioritate… Este adevărat că timpul mereu este insuficient pentru câte îmi propun, dar am învățat să accept că și mâine este o zi…Dimineața sunt alături de minunații mei elevi. Este o nouă generație, clasa pregătitoare, la Școala Gimnazială Lucian Blaga unde-mi desfășor activitatea. Copiii cu care am derulat proiectul sunt acum clasa a V-a, au rămas doar amintirile, dar curând voi derula și cu actualii mei elevi un proiect cu aceeași temă, toate la momentul potrivit.
În timpul săptămânii petrec mult prea puțin timp în atelier, dar zilnic…
E periculos!
Aici dacă intru, mă apucă miezul nopții pentru că timpul nu se măsoară în ore, aici totul este legat de un gând, de un concept, de o idee.
Am profitat de vacanța de iarnă când am țesut câteva covoare, fiecare într-o altă tehnică. Acum mă preocupă să țes câteva cămăși în care modelul îl voi realiza din nevedire, direct pe războiul de țesut, pentru că eu nu am timp să și cos. Voi lucra cu bumbac și lână vopsită vegetal, e un vis….
În 1 Decembrie 2018 am țesut pânza pentru o cămașă. Are un model simplu, realizat în patru ițe folosind culorile drapelului. O voi coase, va purta-o fiica mea. Am rugat-o pe Ilinca, la rândul ei, să dăruiască această cămașa peste ani și să fie purtată la Alba Iulia în 1 Decembrie 2118, iar povestea ei să fie cunoscută. O cămașă care atunci, în acea zi, va împlini 100 de ani”.
Ce alte lucruri frumoase legate de aceasta pasiune ne mai dezvăluiți?
,,Când m-am apucat de țesut, în toamna anului 2015, nu am știut ce-mi pregătește Dumnezeu. Am simțit că trebuie să fac asta, aveam o frământare interioară, multe întrebări fără răspuns. Țesutul m-a ajutat foarte mult. M-a făcut răbdătoare, mi-a conturat personalitatea, m-a ajutat să mă descopăr și să-mi pun în valoare latura artistică. Am cunoscut oameni de mare valoare, oameni cu suflet frumos…
Am avut ocazia să întâlnesc bunicuțe care, la peste 80 de ani, mai au putere să stea la războiul de țesut și să creeze opere de artă, legende vii, pentru care am un mare respect și considerație. Aceste întâlniri m-au fascinat!
Am o colaborare foarte bună cu Șezătoare București, unde doamna Victoria Bizon, împreună cu celelalte doamne derulează de ani buni studiu și cercetare pe costumul popular autentic. Domniile lor rescriu istoria semnelor cusute de pe cămășile românești păstrate nu doar în muzeele din țară ci și în marile muzee ale lumii. Pentru această șezătoare țes pânza și am învățat de ce în unele zone geografice se folosea țesătura plină, groasă, bine bătută, iar în alte zone pânza subțire, ca firul de păianjen.
Am o bună colaborare cu mulți primari din țară care au dorit să achiziționeze războaie de țesut asemeni celor din atelierul meu.
O frumoasă colaborare cu comunitatea românilor din Offenbach pe Main, unde cu sprijinul preotului protopop Ștefan Anghel – Parohia Ortodoxă Română- s-au achiziționat câteva războaie de țesut. Am petrecut acolo trei săptămâni din vacanța de vară, am inițiat în arta țesutului doamne care astăzi țes pânza pe care scriu povestea dorului de țară”.
Ce este trecut în agenda dumneavoastră pentru viitorul apropiat?
,,Zilele trecute, am avut o întâlnire cu doamna deputat Viorica Cherecheș, aici, la mine în atelier. Un OM drag sufletului meu, care apreciază simplitatea, dăruirea, păstrarea valorilor autentice și cu ajutorul căreia voi derula un proiect de suflet aici, în Baia Mare.
Pe vremea bunicilor, în fiecare casă era un război de țesut și în lumina unei lămpi ce-și ardea încet fitilul, fiecare femeie țesea și-și ascundea tristețea ori bucuria printre ițele care formau rostul… Mereu am spus că țesutul este o artă, dar azi vreau să adaug… este și o taină. Dacă în zilele noastre mai sunt persoane care se apleacă pline de emoție și considerație spre acest meșteșug, eu cred că România se reinventează!
E vorba de respect și prețuire!
Am adus tradiția țesutului de la sat la oraș și am înțeles că, prin voia Domnului, un vis poate deveni realitate!
Mereu spun….dacă ai un vis, urmează-l!
Dacă visul tău este plăcut Lui Dumnezeu, el va prinde aripi …!
Așa a fost și în cazul meu.”
Am plecat din atelierul Mariei cu pace în suflet, cu o stare de bine, cu gândul curat și cu încrederea că Dumnezeu o va ajuta să-și continue visul și-i va rândui și pe mai departe oameni care o vor susține în tot ceea ce face!
Despre Maria Chira ai ocazia să scrii foarte greu. Modestia ce o caracterizează nu cadrează cu multitudinea de calități pe care le ține tainice, mereu cu privirea în pământ și cu gândul undeva departe….
Anca Miklos
