Trăim schimbări majore, democratizarea relaţiilor dintre cetăţeni şi stat şi explozia tehnologiei digitale. Noile produse şi servicii informatice pătrund în cotidian şi schimbă major competiţia de pe piaţa globală. Progresele economice nu se mai opresc, viaţa noastră este cu totul alta şi nimeni nu se poate opune acestor fenomene, nici măcar statul.
Revoluţia tehnologică are dimensiune mondială şi se impune ca un fenomen la care sîntem obligaţi să ne racordăm, prin adaptarea continuă la societatea informaţională, bazată pe cunoaştere. În caz contrar, rămînem în urma lumii şi a tehnologiei şi ne vom lupta în curînd pentru supravieţuire.
Într-un atelier de croitorie, de pildă, coaserea nasturilor poate fi făcută manual, semimecanizat (apar erori, se sparg nasturi) sau automat, cu o maşină programată de computer. Fiecare metodă are plusuri şi minusuri, însă pe termen lung se va impune automatul de cusut nasturi, care nu oboseşte, nu face pauză de masă, n-are spor de noapte, nici concediu de odihnă… Dezavantajele tehnologiei sînt preţul mare al noului utilaj, cu amortizare de lungă durată, şi posibilele defecţiuni cînd ţi-e lumea mai dragă, ceea ce presupune specializarea croitorului ca programator. De aceea, alfabetizarea digitală este disciplina şcolară cea mai necesară azi.
Vînzătorul va prezenta întotdeauna avantajele produsului, însă cumpărătorul trebuie să conştientizeze că orice produs are şi dezavantaje, de care trebuie să fie conştient şi să şi le asume. Tehnologia informaţiei digitale are şi dezavantaje, unele greu de perceput (comportamentul repetitiv accentuează efectele negative). Telefonul fix nu era periculos, dar cel mobil, prin emisia de radiaţii electromagnetice şi lumină artificială, ar putea afecta sănătatea utilizatorului şi să-l facă dependent psihologic.
Oricît de bun ar părea un produs, are inconveniente pe care dorim să le aflăm, căci acestea există, indiferent de câtă publicitate pozitivă i s-ar face. Producătorii inventează alte metode de-a ascunde răul, sub formule liniştitoare. Dar dezavantajele sînt luate în seamă de producători, ei caută să le înlăture, iar la un moment dat va apărea un produs îmbunătăţit sau poate unul complet nou, care s-ar putea să aibă dezavantaje mai mici şi să acopere nevoia clientului la fel sau şi mai bine.
Se petrec schimbări majore sub ochii noştri. Băncile, iată, după ce şi-au construit sedii somptuoase, de credeai că vor domni o sută de ani pe piaţă, sînt nevoite să-şi recunoască greşeala strategică (au subestimat evoluţia tehnologiei digitale) şi acum sînt obligate să concedieze casieriţele şi în locul lor să pună aparate automate de încasare şi eliberare de numerar.
Există în România o bancă fără nici un casier, doar cu automate! Oamenii nu vor mai merge la ghişee să stea la rînd, ca odată, şi nici măcar la bancomate nu vor mai apela, ci vor plăti prin internet (folosind telemobilul).
Inteligenţa artificială îi ajută pe oameni să facă totul mai repede, fiind de aşteptat ca operaţiunile ce pot fi mecanizate să fie şi digitalizate, iar oamenii să fie înlocuiţi de maşini. Acest lucru este în curs. În curînd, ni se va părea normal ca şi serviciile publice să fie automatizate, pentru eliberarea unei adeverinţe sau autorizaţii să fii servit nu de un funcţionar public, ci de un computer, la orice oră din zi sau din noapte. Numărul salariaţilor de la stat ar scădea foarte mult. Uniunea Europeană a început marea schimbare, recomandînd statelor să aplice e-guvernarea.
Dar cele două revoluţii trebuie să se coordoneze, în democraţie nu pot fi separate una de alta, ci trebuie să evolueze concomitent. Statul român a rămas în urmă la acest capitol şi se chinuie să introducă registrele electronice unice pe ţară la evidenţa populaţiei, animalelor, terenurilor, clădirilor…
