Ziua Internaţională a Poeziei, sărbătorită la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

0
87

Cu prilejul Zilei Internaţionale a Poeziei, sărbătorită anual pe 21 martie, Centrul de Cercetare şi Documentare din cadrul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” a organizat manifestarea Centenar Constant Tonegaru – poetul rebel cu destin tragic. Poeţi din „Generaţia Războiului”: Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Dimitrie Stelaru. Cu această ocazie, la Fondul Documentar al Academiei Române, a fost organizată o expoziţie de carte cu lucrările scriitorilor evocaţi şi ediţia princeps a revistei Albatros (1941).
Prof. univ. dr. George Achim, moderatorul acestui eveniment, a realizat un portret literar al poetului Constant Tonegaru (1919-1952), exponent al „Generaţiei războiului”, care a contribuit la configurarea şi afirmarea unui nou canon poetic. Poet rebel, cu un destin tragic, Constant Tonegaru evocă în poemul „Noiembrie patetic” destinul acestei „Generaţii pierdute”, total neconvenţionale, decimată de persecuţia comunistă şi împiedicată să se afirme cultural. Este vorba despre acei poeţi care debutează în jurul anilor ‘39-’47 şi care sunt de două ori reduşi la tăcere: o dată de venirea celui de-al Doilea Război Mondial, iar apoi de instaurarea comunismului.
Cu o voce interioară scrâşnită, patetică, penetrantă, aceste spirite sinuoase, contestatare, adunate sub aripa neîmplinirii, au fost cenzurate să-şi publice propriile opere în România socialistă. Cei prezenţi la eveniment au putut afla aspecte mai puţin cunoscute din viaţa poetului Constant Tonegaru, cum ar fi motivele aflate la baza propensiunii exotice a poetului, precum şi ipostaze ironice sau eroice din viaţa acestuia.
Drd. Alexandra Ţermure a prezentat o lucrare despre personalitatea lui Constant Tonegaru, văzută prin prisma relatărilor lui Teohar Mihadaş, poet şi prozator de origine aromână, coleg de detenţie cu Constant Tonegaru la închisorile din Aiud şi Bistriţa, exemplificând cu citate din opera „Pe Muntele Ebal”.
Conf. univ. dr. Ştefan Vişovan a conturat personalitatea şi opera lui Geo Dumitrescu (1920-2004), poet şi traducător, redactor-şef al revistei „România literară” şi conducător al generaţiei „Albatros”, unul dintre remarcabilii poeţi români care s-au afirmat plenar după al Doilea Război Mondial. Geo Dumitrescu a fost, de asemenea, un talentat gazetar, profesie pe care a îmbrăţişat-o încă din tinereţe, colaborând la numeroase reviste literare. Au fost rememorate cele mai importante momente ale activităţii sale literare: de la debutul editorial cu placheta de versuri „Aritmetică”, în 1941, operă semnată cu pseudonimul Felix Anadam, la remarcabilul volum „Libertatea de a trage cu puşca”, ce l-a consacrat definitiv, fiind premiat de Editura Fundaţiilor Regale. Valoarea creaţiei lui Geo Dumitrescu, membru al Societăţii Scriitorilor din România şi membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România, a fost recunoscută de cei mai importanţi critici ai literaturii române, printre care acad. Eugen Simion şi Marin Mincu.
Ion Caraion (1923 – 1986) şi Dimitrie Stelaru (1917 – 1971) sunt alţi doi poeţi care întregesc portretul „Generaţiei pierdute”. Referitor la viaţa şi opera poetului şi eseistului Ion Caraion, conf. univ. dr. Florian Roatiş a evocat câteva date biografice, evidenţiind meritele sale literare şi editoriale. „Panopticum” (1943), „Omul profilat pe cer” (1945) şi „Cântece negre” (1947) sunt doar câteva din operele care ilustrează spiritul nonconformist şi contestatar al poetului. Considerat un „incomod” de către regimul comunist, Ion Caraion va plăti cu ani lungi de detenţie libertatea de exprimare. Ultima etapă din viaţa şi opera lui Ion Caraion, stabilit la Lausanne, în Elveţia, unde a solicitat azil politic, îl împinge pe poet la izolare interioară, eliberarea din închisoare dovedindu-se, de fapt, doar o iluzie a libertăţii.
La final, prof. dr. Lidia Fodor Botezatu a prezentat o lucrare despre Dimitrie Stelaru, boemul prin excelenţă, aşa cum a fost numit de critica literară, pentru care poezia şi creaţia reprezintă singurele elemente de stabilitate şi de rezistenţă în faţa singurătăţii şi a morţii. Fire nonconformistă, Dimitrie Stelaru oscilează între zona întunecată, a frământărilor, şi cea salvatoare, a poeziei, confirmând, la rândul său, semnificaţia sintagmei „Generaţia pierdută”, care reuneşte destine diferite, căzute într-un con de umbră, dar care, iată, au ieşit la lumină odată cu sărbătorirea Centenarului Tonegaru.

Maria Belea, bibliotecar

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.