Săptămâna prevenirii criminalităţii
În a doua zi din Săptămâna Prevenirii Criminalităţii, reprezentanţii poliţiei au abordat tema hărţuirii stradale. „Hărţuirea stradală nu este un flirt” – a fost mesajul transmis de ofiţerul Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii unui public exclusiv masculin, format din conducători auto aflaţi în supravegherea serviciului de probaţiune pentru comiterea unor infracţiuni rutiere.
Studiile în domeniu arată că fie în calitate de conducători auto, fie în calitate de pietoni, unii bărbaţi manifestă un comportament indezirabil în spaţiul public. De la claxonări, fluierături sau comentarii sexiste la gesturi obscene, atingeri nedorite sau chiar agresiuni sexuale, există o mare varietate a formelor de hărţuire, toate având ca efect lezarea demnităţii femeilor.
Ceea ce puţini ştiu este că, la nivel legislativ, hărţuirea stradală este reglementată prin Legea nr. 232/2018, care modifică Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Dacă hărţuirea sexuală era reglementată în codul penal, cu definiri însă destul de restrictive şi aplicabile doar în cadrul relaţiilor de muncă, hărţuirii stradale îi lipsea un cadru legislativ. Şi asta cu toate că este un fenomen răspândit în mediul public din România.
Art. 37, alin. 1, din noua lege are următorul cuprins: „Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 10.000 lei, dacă fapta nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune”, orice comportament de hărţuire, hărţuire sexuală sau hărţuire psihologică.
Pentru a preveni hărţuirea stradală este important să înţelegem mai bine acest fenomen şi să nu avem prejudecăţi atunci când discutăm despre un caz sau când suntem martorii unei hărţuiri. Trebuie să fim conştienţi că hărţuirea stradală este o formă de violenţă, indiferent de ora la care se petrece sau de cum ar fi îmbrăcată victima. Iar dacă avem vreun dubiu legat de gravitatea faptei, să ne gândim mereu că în locul victimei ar fi putut fi o persoană pe care o cunoaştem şi pe care o îndrăgim. Cum ne-ar plăcea să se comporte băieţii şi bărbaţii cu fetele, surorile, soţiile sau mamele noastre?
