Când începe o răfuială, se rostogolește ca ghemul, și se uită din ce pricină a început. Așa s-a întâmplat și cu discuțiile aprinse din jurul cimitirului internațional din Valea Uzului. Prima imagine mi-a rămas fixată în minte. Crucile soldaților români acoperite cu saci negri pentru gunoi. Scenă uitată de provocatori. Apoi, a urmat ce multă lume știe. Ceremonii de recunoștință pentru eroi cu îmbrînceli, cu acuze, cu implicarea unor primării. Când am crezut că s-a găsit calea dialogului între români și maghiari, lideri udemeriști au aprins fitilul la celălalt capăt al podului. S-au tânguit că nu au drepturi, că nu li se respectă pretențiile de autonomie.
Cimitirul a devenit subiect pentru instanțe europene, unde România să fie taxată că nu se poartă bine cu minoritățile. N-au pic de jenă. Parcă noi am trăi în altă țară. Eu nu simt că minoritățile ar fi discriminate. Nici vorbă. Unde mai sunt sincope, dialogul este la îndemînă. Unii lideri UDMR practică tehnica bățului prin gard. Ultima gogoriță este legată de crucea de piatră pusă de primăria din Dărmănești în cimitirul internațional din Valea Uzului. Deși este de ceva vreme acolo, abia acum a fost văzută de politicienii maghiari. Kelemen Hunor și Attila Korodi au strigat că respectiva cruce este un simbol legionar. În fond este o cruce celtică, un simbol din vremi mai îndepărtate, preponderent răspândită în Irlanda. Dar este întâlnită și în Maramureș.
Domnii vor să aducă scandalul la nivel internațional, nu numai între România și Ungaria. Ci să implice și Uniunea Europeană, SUA, ori Israelul. Nu cimitirul este baiul cel mare, ci vor să atragă atenția că ar exista o problemă româno-maghiară. Se apropie anul 2020, când se împlinește veacul de la semnarea Tratatului de Pace de la Trianon. Cum sublinia și istoricul Marius Diaconescu, un motiv de bucurie pentru români, slovaci și sârbi. Un fals motiv de tristețe pentru unguri. Budapesta vede în Trianon o dramă, când în realitate, pentru prima dată, se vorbește de statul independent Ungaria. Domnul Hunor susține că crucea amplasată de români în cimitirul din Valea Uzului este un simbol legionar, iar avizul, dat de Ministerul Culturii, trebuie retras. Ba a bătut și la poarta Institutului „Elie Wiesel”. Practic, acuză statul român că promovează simboluri fasciste, legionare.
Institutul s-a pronunțat că respectiva cruce este un simbol creștin. Cercetători avizați au constatat că crucea celtică poate fi întâlnită pe monumente funerare sau pe porțile maramureșene. Nu are nici o legătură cu vreo semnificație de extremă dreaptă. În Maramureș, și la mine în Desești, sunt cruci în cimitir cioplite în acest stil. Celebre sunt crucile celtice de piatră de la Ariniș, care nu au, prin vechimea lor, nici o legătură cu năzbâtiile provocatoare. Colegul meu de facultate, Mihai Groza, redactor-șef al ziarului „Informația Harghitei”, singurul ziar românesc din județ, care se luptă cu supraviețuirea, scrie un editorial documentat pe această temă. Am reținut că și Patriarhia Română a confirmat faptul că nu este vorba de nici un simbol politic în cazul crucii din cimitirul din Valea Uzului.
Sfânta Cruce face trimitere la jertfa Mântuitorului și nu poate fi confundată cu teorii de ocazie. O cruce, pusă la răscrucea drumurilor, exprimă legătura omului cu Dumnezeirea. Nu cu vrajba. Colegul Mihai Groza, în editorialul de dată recentă, evocă o întâmplare cu primarul din Miercurea Ciuc, Raduly Robert Kalman, care i-a invitat pe cetățenii români la Festivalul muzicii vechi cu expresia grosolană: „Am uitat că de o sută de ani sunteți aici”. Primarul mai are și alte expresii jignitoare. Domnule Hunor, toate astea nu le vedeți. Cum nu vedeți că o cruce celtică este în Biserica Sfânta Margareta din Budapesta. Știu că nu vă împăcați cu istoria. Noi suntem pregătiți să v-o explicăm. Sunteți ros de ghimpele discordiei și nu vreți să recunoașteți că sunteți o comunitate etnică cu privilegii firești, greu de aflat în Europa.
Eu am sentimente curate față de unguri. Aștept și de la liderii udemeriști aceleași sentimente față de țara în care trăiesc. Închinați-vă la crucea de la răscrucea istoriei.
