În urmă cu 50 de ani, în data de 11 ianuarie 1969, mulți băimăreni, și nu numai, erau cuprinși de o mare emoție. Muzeul județean realiza o excepțională reușită artistică și culturală de anvergură europeană prin organizarea expoziției Picasso cu lucrări în original. Expoziția a mai fost expusă în Craiova.
Vernisajul a avut loc după-amiază în prezența unui numeros public, avid de deschideri culturale, la sediul instituției, în sălile expoziționale care s-au dovedit neîncăpătoare, astăzi Centrul Artistic. Prezența la vernisaj s-a făcut și pe bază de invitație, un astfel de exemplar îl am în față, astăzi a devenit un martor, poate mai sunt și altele. A fost un moment de suflet deosebit dacă iubitorii de artă din județ sunt anunțați prin presă că agenția locală de turism, ONT, organizează excursii pentru vizionarea lucrărilor Picasso expuse.
Cu câteva zile înainte, Mircea Braga, directorul Teatrului municipal, face cunoscută expoziția printr-un sugestiv articol în care evocă marea personalitate a pictorului spaniol cu ample referiri la etapele și universul creației sale. Pe parcursul expoziției, având în vedere și impresionantul flux de vizitatori, muzeograful Mihai Muscă publică, în ziarul local din 18 ianuarie 1969, un amplu și valoros articol cu titlul Expoziția de linogravuri și linotipii Pablo Picosso încercând să răspundă unei nedumeriri, ridicate tot mai des, dar și celor care ar fi dorit și alte tablouri: unde e Picasso rebelul? După ce definește termenii de linogravură și linotipii, prezintă tematica celor 60 de lucrări centrate pe corida și dansul spaniol, pacea și prietenia, cât și al celor cu tematică universală. Încheie cu câteva concluzii sugestive: Întreaga expoziție…. emană o atmosferă de libertate creatoare și sinceritate specifică acestui mare artist considerat pe merit ca omul ce însumează tot ceea ce a existat și există în arta acestui zbuciumat secol.
Peste ani, când și noi avem astăzi banala libertate de călătorie, circulând în străinătate, am avut prilejul să admir în expoziții tablourile Picasso alături de ale altor mari maeștri. Însă fiind la Malaga, orașul natal, am ținut mult să vizitez casa copilăriei sale și ambientul, să cunosc atmosfera familială dominată de artă deoarece și tatăl său, Ruiz Blasco, era pictor și profesor la școala de arte. Iar într-o seară să asistăm la un spectacol cu un vibrant dans flamenco.
Au fost momente de neuitat care, sperăm, se vor relua în ideea unei permanente convergențe artistice europene.
Prof. Dan V. Achim
